2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.
FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fălitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. II, 216 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: făli + -(i)tor] (Îvr) 1-2 (Persoană) care laudă. 3-4 (Persoană) care lingușește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fălitoriu smf, a vz fălitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj. (Rar; de obicei substantivat) Care laudă. La fălitori fățarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în față pe care-n sine-i rid. NEGRUZZI, S. II 216.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂLITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival înv. (despre persoane) Care laudă în mod exagerat; care fălește. /a făli + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fălitor (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitori; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fălitor (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitori; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fălitor adj. m., s. m., pl. fălitori; f. sg. și pl. fălitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fălitor, fălitorisubstantiv masculin fălitoare, fălitoaresubstantiv feminin fălitor, fălitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lingușitor
- La fălitori fățarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în față pe care-n sine-i rîd. NEGRUZZI, S. II 216. DLRLC
-
etimologie:
- Făli + sufix -tor. DEX '98 DEX '09