3 intrări
37 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (7)
- relaționale (10)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUIT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUIT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fățuit1 sn [At: S. NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: fățui] 1-7 Fățuială (1-7). 8-9 Fățuire (8-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Netezit, șlefuit, geluit; (despre construcții de zid) cu tencuiala netezită. Lemn fățuit. Prispă fățuită. – Variantă: fețuit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUIT1 s. n. Faptul de a fățui; fățuire, fățuială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fățui vt [At: ODOBESCU, S. II, 513 / V: fețui / Pzi: ~esc, fățui / E: față + -ui] 1 A netezi suprafața unui obiect. 2 A lustrui suprafața unui obiect. 3 A polei. 4 (Pgn) A da un aspect frumos (suprafeței) unui lucru. 5 (Pfm; fig) A pălmui. 6 (Pfm; fig) A bate (peste față) pe cineva. 7 (Reg; fig) A lucra în grabă, superficial. 8 (Spc) A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 9 (Tăb) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fețui vt vz fățui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A netezi prin cioplire, frecare etc. Tîmplarul fățuiește scîndura cu rindeaua. ◊ Absol. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. ♦ A netezi tencuiala pe ziduri sau pe pereți. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3.. (În legătorie) A fălțui. 4. Fig. (Popular, cu privire la o persoană) A bate, a pălmui (peste față). Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: fețui (la TDRG) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FEȚUI vb. IV v. fățui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FEȚUIT, -Ă adj. v. fățuit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE FĂȚUI mă ~iesc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de palme peste față (cu cineva). /față + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A FĂȚUI ~iesc tranz. 1) (suprafețe) A face să devină neted și frumos (prin diferite operații). ~ un perete. 2) (piei după tăbăcire) A curăța de impurități. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste față; a pălmui. /față + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fățuì v. 1. a netezi, a lustrui; 2. fam. a bate: îl mai fățuiră, îl mai trudiră ISP. [Lit. a da o față frumoasă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt infl. luĭ față).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) fățuĭésc v. tr. (d. față). Netezesc, lustruĭesc, vorbind de scîndurĭ cînd le tragĭ la rîndea a doŭa oară. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. – Și fe-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) fățuĭésc, V. fălțuĭesc
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fățuit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fățuit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fățuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fățui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, 3 sg. fățuiește, imperf. 1 fățuiam; conj. prez. 1 sg. să fățuiesc, 3 să fățuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fățui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, imperf. 3 sg. fățuia; conj. prez. 3 să fățuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fățui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, imperf. 3 sg. fățuia; conj. prez. 3 sg. și pl. fățuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fățui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, conj. fățuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂȚUIT s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂȚUIT s. 1. v. drișcuire. 2. v. fățuire. 3. v. lustruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂȚUIT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. v. lustruit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂȚUIT s. 1. drișcuire, drișcuit, fățuire. (~ tencuielii unui zid.) 2. fățuială, fățuire, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 3. fățuială, fățuire, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fățuit s. v. GELUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUIT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. lustruit. (Obiect ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUI vb. v. gelui, pălmui, rindela, rindelui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂȚUI vb. 1. v. drișcui. 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. v. lustrui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fățui vb. v. GELUI. PĂLMUI. RINDELA. RINDELUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂȚUI vb. 1. a drișcui. (A ~ tencuiala de pe zid.) 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. a lustrui. (A ~ un obiect neted.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fățui, fățuiesc, vb. tranz. – A netezi suprafața lemnului prin cioplire. – Din față + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fățuit, fățuităadjectiv
- 1. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. DEX '98 DEX '09 DLRLC
- Lemn fățuit. Prispă fățuită. DLRLC
-
etimologie:
- fățui DEX '98 DEX '09
fățuitsubstantiv neutru
etimologie:
- fățui DEX '09 DEX '98
fățui, fățuiescverb
- 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tâmplarul fățuiește scândura cu rindeaua. DLRLC
- Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
- 1.1. A da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. DEX '09
- 1.2. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. DEX '09 DLRLCsinonime: drișcui
-
- 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3. În legătorie: fălțui. DLRLCsinonime: fălțui
- 4. A pălmui pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pălmui
- Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
-
etimologie:
- Față + sufix -ui. DEX '98 DEX '09