opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.

A SE FĂȚĂRI mă ~esc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare

fățar sn vz fățare

fățare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12 / V: fățar sn / Pl: ~țări / E: față + -ar] 1 (Pop) Loc unde se treieră cerealele. 2 (Trs; șîf fațar] Față de masă. 3 (Înv) Ipocrizie.

fățăra v vz fățări

FĂȚARE ~ări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis

fățare (fățar) f. și n. fața ariei: mână iepele d’asupra fățarului POP. [Lat. FACIALIS].

fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă

!fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească

fățări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățăresc, imperf. 3 sg. fățărea; conj. prez. 3 sg. și pl. fățărească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fățare s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie.

Intrare: fățări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățări
  • fățărire
  • fățărit
  • fățăritu‑
  • fățărind
  • fățărindu‑
 singular plural
  • fățărește
  • fățăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățăresc
 (să)
  • fățăresc
  • fățăream
  • fățării
  • fățărisem
a II-a (tu)
  • fățărești
 (să)
  • fățărești
  • fățăreai
  • fățăriși
  • fățăriseși
a III-a (el, ea)
  • fățărește
 (să)
  • fățărească
  • fățărea
  • fățări
  • fățărise
plural I (noi)
  • fățărim
 (să)
  • fățărim
  • fățăream
  • fățărirăm
  • fățăriserăm
  • fățărisem
a II-a (voi)
  • fățăriți
 (să)
  • fățăriți
  • fățăreați
  • fățărirăți
  • fățăriserăți
  • fățăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fățăresc
 (să)
  • fățărească
  • fățăreau
  • fățăriră
  • fățăriseră
fățăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fățare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățare
  • fățarea
plural
  • fățări
  • fățările
genitiv-dativ singular
  • fățări
  • fățării
plural
  • fățări
  • fățărilor
vocativ singular —
plural —
fățar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățări, fățărescverb

etimologie:
  • fățare (învechit „fățărnicie” din față). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.