expatriere sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iare, espatriare / P: ~tri-ere / Pl: ~ri / E: expatria] 1 Obligare a cuiva de a-și părăsi patria de origine Si: expatriat¹ (1), expatriație (1). 2 Părăsire (forțată) a patriei de origine și stabilire (definitivă sau temporară) în altă țară Si: expatriat¹ (2), expatriație (2).

EXPATRIERE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria; emigrare. – Pronunțat: -tri-e-.

EXPATRIERE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria].

*expatriére f. Plecare din patrie.

espatria v vz expatria

espatriare sf vz expatriere^[1] modificată

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

expatriare sf vz expatriere

*EXPATRIA (-triez) I. vb. tr. A sili pe cineva să-și părăsească patria. II. vb. refl. A-și părăsi patria, a pribegi [fr.].

* EXPATRIA (-triez) I. vb. tr. A sili pe cineva să-și părăsească patria. II. vb. refl. A-și părăsi patria, a pribegi [fr.].

EXPATRIA, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIA vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIA vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIA mă ~ez intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.

expatriere (desp. -pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri

expatriere (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri

expatriere s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. expatrierii; pl. expatrieri

expatria (a se ~) (desp. -pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă expatriez (desp. -tri-ez), 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem; conj. prez. 1 sg. să mă expatriez, 3 să se expatrieze; imper. 2 sg. afirm. expatriază-te; ger. expatriindu-mă (desp. -tri-in-)

!expatria (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriază, 1 pl. ne expatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatrieze; ger. expatriindu-se (-tri-in-)

expatria vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriez, 3 sg. și pl. expatriază, 1 pl. expatriem (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatrieze; ger. expatriind (sil. -tri-ind)

EXPATRIERE s. v. emigrare.

EXPATRIERE s. emigrare, emigrație, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic pașoptist.)

EXPATRIA vb. v. emigra.

EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.

Expatriere ≠ repatriere

A expatria ≠ a repatria

A (se) expatria ≠ a (se) repatria