11 definiții pentru exorta
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
EXORTA, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exorta vt [At: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exho~, (îvr) eso~ / Pzi: ~tez / E: fr exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTA vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTA vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
esorta vt vz exorta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhorta vt vz exorta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXHORTA vb. I. v. exorta.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exortéz v. tr. (lat. ex-hortári). Rar. Îndemn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 exortează; conj. prez. 1 sg. să exortez, 3 să exorteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exorta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 exortează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exorta vb., ind. prez. 1 sg. exortez, 3 sg. și pl. exortează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
exorta, exortezverb
etimologie:
- exhorter DEX '09 DEX '98 DN
- exhortari DEX '09 DEX '98 DN