opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat1.

EXMATRICULARE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.

EXMATRICULARE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].

EXMATRICULA, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

exmatricula vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lez / E: ger exmatrikulieren] A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate.

EXMATRICULA, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.

EXMATRICULA, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, student sau aspirant dintr-o instituție de învățămînt, ștergîndu-i numele din registrul matricol. [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119.

EXMATRICULA vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțînd(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].

EXMATRICULA vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)

A EXMATRICULA ~ez tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren

*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exmatriculare (desp. -ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

exmatriculare (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

exmatriculare s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

exmatricula (a ~) (desp. -ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. exmatriculez, 3 exmatriculează; conj. prez. 1 sg. să exmatriculez, 3 să exmatriculeze

exmatricula (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 exmatriculează

exmatricula vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculez, 3 sg. și pl. exmatriculează

Intrare: exmatriculare
exmatriculare substantiv feminin
  • silabație: ex-ma-tri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exmatriculare
  • exmatricularea
plural
  • exmatriculări
  • exmatriculările
genitiv-dativ singular
  • exmatriculări
  • exmatriculării
plural
  • exmatriculări
  • exmatriculărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: exmatricula
  • silabație: ex-ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exmatricula
  • exmatriculare
  • exmatriculat
  • exmatriculatu‑
  • exmatriculând
  • exmatriculându‑
 singular plural
  • exmatriculează
  • exmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exmatriculez
 (să)
  • exmatriculez
  • exmatriculam
  • exmatriculai
  • exmatriculasem
a II-a (tu)
  • exmatriculezi
 (să)
  • exmatriculezi
  • exmatriculai
  • exmatriculași
  • exmatriculaseși
a III-a (el, ea)
  • exmatriculează
 (să)
  • exmatriculeze
  • exmatricula
  • exmatriculă
  • exmatriculase
plural I (noi)
  • exmatriculăm
 (să)
  • exmatriculăm
  • exmatriculam
  • exmatricularăm
  • exmatriculaserăm
  • exmatriculasem
a II-a (voi)
  • exmatriculați
 (să)
  • exmatriculați
  • exmatriculați
  • exmatricularăți
  • exmatriculaserăți
  • exmatriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • exmatriculează
 (să)
  • exmatriculeze
  • exmatriculau
  • exmatriculară
  • exmatriculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exmatriculare, exmatriculărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi exmatricula DEX '09 DEX '98 DN

exmatricula, exmatriculezverb

  • 1. A exclude un elev, un student dintr-o școală sau dintr-o facultate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Rectorul] organizează admiterea și absolvirea și poate exmatricula studenții și aspiranții necorespunzători cerințelor învățămîntului superior. COL. HOT. DISP. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.