17 definiții pentru excitație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCITAȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio.

excitație sf [At: FĂTU, D. 33/14 / V: (înv) es~, escitațiune, ~țiune / P: ex-ci~ / Pl: ~ii / E: fr excitation, lat excitatio, -onis] 1 Excitare (1). 2 (Îoc inhibiție) Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ Si: excitare (5). 3 Factor stimulativ care determină o excitație (2). 4 Excitare (2). 5 Excitare (3). 6 (Îe) Proces de ~ Trecere a unui țesut din starea de repaus relativ la starea de activitate. 7 Stare de tulburare, agitație, enervare provocată de un excitant (9). 8 Realizare a câmpului magnetic inductor, necesar funcționării unei mașini electrice. 9 (Îs) Curent de ~ Curent electric ce realizează un câmp magnetic inductor necesar funcționării unui aparat electric. 10 Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație.

EXCITAȚIE, excitații, s. f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio.

EXCITAȚIE, excitații, s. f. (În opoziție cu inhibiție) Proces fiziologic care se manifestă printr-o activitate funcțională, caracteristică a unei celule, a unui țesut sau a unui organ ca răspuns la un stimul extern sau intern. Dacă se distruge un nerv într-o porțiune din lungimea sa, nervul își pierde proprietatea de a transmite excitațiile. ANATOMIA 187.

EXCITAȚIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn; excitare. 2. Stare de enervare, de încordare, de ațîțare; agitație. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un cîmp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. [Gen. -iei, var. excitațiune s.f. / cf. fr. excitation, lat. excitatio].

EXCITAȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio)

EXCITAȚIE ~e f. 1) Reacție a unui organ, a unui țesut, a unei celule, sub acțiunea unui excitant, manifestată prin contracție, secreție sau impulsuri. 2) elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele mașini și aparate electrice. /<fr. excitation, lat. excitatio, ~onis

EXCITAȚIUNE s.f. v. excitație.

*excitațiúne f. (lat. excitátio, -ónis). Acțiunea de a excita, de a ațîța. Activitate anormală a organizmuluĭ. Fig. Ațîțare, însuflețire a pasiunilor. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excitație (desp. -ți-e) s. f., art. excitația (desp. -ți-a), g.-d. art. excitației; pl. excitații, art. excitațiile (desp. -ți-i-)

excitație (-ți-e) s. f., art. excitația (-ți-a), g.-d. art. excitației; pl. excitații, art. excitațiile (-ți-i-)

excitație s. f. (sil. -ți-e), art. excitația (sil. -ți-a), g.-d. art. excitației; pl. excitații, art. excitațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCITAȚIE s. activare, excitare, stimulare, (rar) stimulație, (pop.) ațîțare. (~ a unei funcții, a unui organ.)

Intrare: excitație
excitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excitație
  • excitația
plural
  • excitații
  • excitațiile
genitiv-dativ singular
  • excitații
  • excitației
plural
  • excitații
  • excitațiilor
vocativ singular
plural
escitație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escitațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excitațiune
  • excitațiunea
plural
  • excitațiuni
  • excitațiunile
genitiv-dativ singular
  • excitațiuni
  • excitațiunii
plural
  • excitațiuni
  • excitațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excitație, excitațiisubstantiv feminin

  • 1. Stare de enervare, de încordare, de ațâțare. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcțională (contracție, secreție sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui țesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă se distruge un nerv într-o porțiune din lungimea sa, nervul își pierde proprietatea de a transmite excitațiile. ANATOMIA 187. DLRLC
  • 3. Solenația sau curentul electric al înfășurării de excitație a unei mașini electrice sau a unui aparat electric. DEX '09
    • diferențiere Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. DN
  • 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile electrice, în unele aparate electrice și instrumente electrice. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.