opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EUFORIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

EUFORIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.

euforic, ~ă [At: CĂLINESCU, B. I. 46 / P: e-u-fo~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr euphorique] 1 a Care aparține euforiei. 2 a Referitor la euforie. 3-4 a, av (Într-un mod) care provoacă euforie. 5 sn Substanță care provoacă euforie Si: euforizant (1). 6-7 a, av (Într-un mod) care exprimă euforie.

EUFORIC, -Ă, euforici, -e, adj. De euforie. Stare euforică. ◊ (Adverbial) O senzație ciudată... Corpul eliberat de ghiulele de plumb care-l atîrnă greu, la pămînt. Și gîndul planînd euforic. C. PETRESCU, C. V. 378.

EUFORIC, -Ă adj. De euforie. [< fr. euphorique].

EUFORIC, -Ă I. adj. referitor la euforie. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) înclinat spre euforie. (< fr. euphorique)

EUFORIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de euforie; propriu euforiei. 2) Care provoacă euforie. /<fr. euphorique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

euforic (desp. e-u-) adj. m., pl. euforici; f. euforică, pl. euforice

euforic (e-u-) adj. m., pl. euforici; f. euforică, pl. euforice

euforic adj. m. (sil. e-u-), pl. euforici; f. sg. euforică, pl. euforice

Intrare: euforic (adj.)
euforic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: e-u-fo-ric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • euforic
  • euforicul
  • euforicu‑
  • euforică
  • euforica
plural
  • euforici
  • euforicii
  • euforice
  • euforicele
genitiv-dativ singular
  • euforic
  • euforicului
  • euforice
  • euforicei
plural
  • euforici
  • euforicilor
  • euforice
  • euforicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: euforic (persoană)
euforic2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: e-u-fo-ric info
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • euforic
  • euforicul
  • euforicu‑
plural
  • euforici
  • euforicii
genitiv-dativ singular
  • euforic
  • euforicului
plural
  • euforici
  • euforicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

euforic, euforicăadjectiv

  • 1. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stare euforică. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial O senzație ciudată... Corpul eliberat de ghiulele de plumb care-l atîrnă greu, la pămînt. Și gîndul planînd euforic. C. PETRESCU, C. V. 378. DLRLC
etimologie:

euforic, euforicisubstantiv masculin
euforică, euforicesubstantiv feminin

  • 1. Om cu temperament înclinat spre euforie. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.