escamotare sf [At: POLIZU / V: (îvr) scamotare / Pl: ~tări / E: escamota] 1 (Frr) Dispariție a unui obiect prin scamatorie Si: escamotaj (1), escamotat¹ (1). 2 Dispariție neobservată a unui obiect Si: escamotaj (2), escamotat¹ (2). 3 Ascundere cu îndemânare a unui obiect Si: escamotaj (3), escamotat¹ (3). 4 Sustragere. 5 (Rar) Frustrare. 6 Evitare abilă a unei situații dificile Si: escamotaj (6), escamotat¹ (6). 7 Trecere sub tăcere Si: escamotaj (7), escamotat¹ (7). 8 Disimulare. 9 Denaturare. 10 Introducere a trenului de aterizare a unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului Si: escamotaj (10), escamotat¹ (10).

ESCAMOTARE, escamotări, s. f. Acțiunea de a escamota. (Fig.) Ar fi fost un simplu artificiu și o evadare din sinceritate, care ar fi dus la escamotări de adevăruri. PAS, Z. I. 6.

ESCAMOTARE s.f. Acțiunea de a escamota și rezultatul ei. [< escamota].

escamota vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) scamota / Pzi: ~tez / E: fr escamoter] 1 (Frr) A face să dispară ceva prin scamatorie. 2 A face să dispară ceva fără să se observe. 3 A ascunde ceva cu îndemânare. 4 A lua ceva pe furiș Si: a sustrage, a subtiliza. 5 (Rar) A frustra. 6 A evita cu abilitate ceva dificil, printr-un subterfugiu. 7 A trece sub tăcere Si: a omite, a ocoli, a ignora. 8 A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a masca, a disimula. 9 A prezenta altfel decât este Si: a denatura, a falsifica. 10 (Teh) A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului.

scamota v vz escamota

ESCAMOTA, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. Apucă de un colț o hîrtie de o sută, o scutură și o escamotă în buzunar. C. PETRESCU, C. V. 55. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. A escamota adevărul. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locașurile anume construite în corpul ei.

ESCAMOTA vb. I. tr. 1. A face să dispară ceva pe neașteptate, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în locașurile speciale din corpul său. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar – a face să dispară].

ESCAMOTA vb. tr. 1. a face să dispară ceva pe nesimțite. ◊ (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica. 2. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului. (< fr. escamoter)

A ESCAMOTA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fără să se bage de seamă; a ascunde. 2) fig. A face să fie fals; a prezenta altfel decât este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (roțile de aterizare ale unei aeronave) A retrage în fuzelaj pentru a reduce rezistența în timpul zborului. /<fr. escamoter

*escamotéz v. tr. (fr. escamoter, d. sp. escamotar, a face să dispară pin scamatorie). Substrag pe furiș: mĭ-a escamotat ceasornicu. Fig. Obțin pin șarlatanie.

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

escamotare s. f., g.-d. art. escamotării; pl. escamotări

escamota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. escamotez, 3 escamotează; conj. prez. 1 sg. să escamotez, 3 să escamoteze

escamota (a ~) vb., ind. prez. 3 escamotează

escamota vb., ind. prez. 1 sg. escamotez, 3 sg. și pl. escamotează

ESCAMOTARE s. v. denaturare.

ESCAMOTARE s. alterare, deformare, denaturare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.)

ESCAMOTA vb. v. denatura.

ESCAMOTA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

ESCAMOTARE operațiune prin care trenul de aterizare (v.) al unei aeronave se retractează în interiorul aripii sau a fuzelajului (v.) reducându-se rezistența la înaintare, ce are drept rezultat obținerea unui surplus de viteză sau o reducere a puterii motorului.