emul, ~ă smf [At: HELIADE, O. I, 380 / A și: (înv) emul / Pl: ~i, ~e / E: fr émule, lat emulus] Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate Si: concurent, rival.

EMUL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva activînd în același domeniu; rival, concurent (în special în artă și în știință). După Alecsandri și Eminescu, care au creat adevărata limbă poetică pentru lirica noastră, Vlahuță e demnul urmaș și emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. Toți emulii d-tale de aceeași școală vor gîndi toată noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. În școala de la Măgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier «Memorabiile lui Socrate», «Phedon» și «Metafizica» lui Aristot. GHICA, S. A. 69.

EMUL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). [Cf. fr. émule, lat. aemulus].

EMUL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)

EMUL ~i m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus

emul m. concurent, rival.

*émul, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.

EMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emu] – Din fr. émou, germ. Emu. corectat(ă)

emu smi [At: ENC. ROM. / E: fr ému] Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).

EMU s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.

EMU s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].

EMU s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)

EMU m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu

emul (concurent) s. m., pl. emuli

emul (concurent) s. m., pl. emuli

emul s. m., pl. emuli

emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu

emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu

emu s. m. invar.

EMUL s. v. concurent.

EMUL s. concurent, rival. (~ al cuiva în cîmpul literaturii.)

EMU (< germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.