EMPIRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.

empiric, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) embi~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr empirique, lat empiricus] 1 a (În filozofia raționalistă, îoc rațional) Care aparține empirismului (1) Si: (înv) empiricesc (1). 2 a Care se referă la empirism (1) Si: (înv) empiricesc (2). 3 a Care se bazează exclusiv pe experiență Si: (înv) empiricesc (3). 4 a (Îs) Medicină ~ă Metodă de tratare a bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente, fără cunoștințe teoretice. 5 smf Persoană care practică empirismul (5). 6 smf Adept al empirismului (1). 7 a (Îs) Formulă ~ă Formulă obținută prin prelucrarea pur matematică fără substrat teoretic a unor date experimentale. 8 smf (Înv) Persoană care practică ilegal medicina.

*EMPIRIC I. adj. 1 Bazat numai pe experiență: metodă ~ă; medicină ~ă ¶ 2 Care e călăuzit numai de experiență, care e partizan al empirismului: filosof ~. II. sm. 1 🦉 Filosof care atribue experienței originea tuturor cunoștințelor noastre ¶ 2 Șarlatan, cel ce practică în mod ilegal medicina, și caută să vindece pe bolnavi prin leacuri cunoscute numai de el ¶ 3 Veterinar fără diplomă [fr.].

EMPIRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.

EMPIRIC, -Ă, empirici, -e, adj. Care se referă la empirism, care are la bază empirismul; bazat pe experiență. Filozofie empirică. ◊ Medicină empirică = metodă de tratare a bolilor pe bază de experiență și de practici neștiințifice, fără cunoștințe teoretice.

EMPIRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experiența senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experiență].

EMPIRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experiența senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)

EMPIRIC ~că (~ci, ~ce) Care se bazează exclusiv pe experiență și pe simțuri. /<fr. empirique, lat. empiricus

empiric a. care se bazează numai pe experiență: medicină empirică. ║ m. 1. șarlatan care practică ilegal medicina; 2. filozof care rapoartă [sic] toate la experiență.

*empíric, -ă adj. (vgr. empeirikós, d. émpeiros, experient). Care se bazează numaĭ pe experiență, nu pe metodă științifică: medicină empirică (= băbească). Subst. Filosof care derivă toate ideile din experiență, empirist: Condillac era un empiric. Șarlatan care se dă drept medic. Adv. În mod empiric: babele tratează boalele empiric. V. practic.

embiric, ~ă a vz empiric

*EMPIRIST sm. = EMPIRIC II.

empiric adj. m., pl. empirici; f. empirică, pl. empirice

empiric adj. m., pl. empirici; f. empirică, pl. empirice

empiric adj. m., pl. empirici; f. sg. empirică, pl. empirice