eminamente av [At: ODOBESCU, S. II, 235 / V: (înv) ~nem~, ~neminte / E: fr éminemment] (Precedă adjectivul pe care îl determină, de obicei ca formant al superlativului) În cel mai înalt grad.

EMINAMENTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență. Punct eminamente esențial pentru completa înțelegere a lucrului. HOGAȘ, DR. II 169. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv. VLAHUȚĂ, O. A. 230. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, M. 52.

EMINAMENTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment].

EMINAMENTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment)

EMINAMENTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment

eminamente adv. (galicism) în cel mai înalt grad, cu totul (= fr. éminemment).

*eminaménte adv. (fr. eminemment). Barb. În mod eminent. Cp. cu forțamente și pertinamente.

eminemente av vz eminamente

emineminte av vz eminamente

eminamente adv.