EGOÍSM s.n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de driada, 16 Sep 2003 | Greșeală de tipar

EGOÍSM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Egoism ≠ altruism
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

egoísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 26 May 2006 | Greșeală de tipar

EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar