echipare sf [At: LM / Pl: ~pări / E: echipa] 1 Înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 Punere a echipamentului (1). 3 (Pgn) Îmbrăcare. 4 Pregătire pentru o acțiune. 5 Dotare cu echipament (2).

ECHIPARE s. f. Acțiunea de a (se) echipa.

ECHIPARE s.f. Acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei; îmbrăcare; pregătire; înzestrare. [< echipa].

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

echipa [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~pez / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).

ecuipa v vz echipa

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

ECHIPA vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPA vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A SE ECHIPA mă~ez intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

A ECHIPA ~ez tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipare s. f., g.-d. art. echipării; pl. echipări

echipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. echipez, 3 echipează; conj. prez. 1 sg. să echipez, 3 să echipeze

echipa (a ~) vb., ind. prez. 3 echipează

echipa vb., ind. prez. 1 sg. echipez, 3 sg. și pl. echipează

ECHIPARE s. 1. v. îmbrăcare. 2. v. dotare.

ECHIPARE s. 1. îmbrăcare, înveșmîntare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dotație, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.)

Echipare ≠ dezechipare

ECHIPA vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

A echipa ≠ a dezechipa

echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.