echidistanță sf [At: LM / Pl: ~țe / E: fr équidistance] 1 Distanță egală (între două drepte, planuri etc.). 2 Calitate a ceea ce este echidistant. 3 (Spc; Top) Diferență constantă de înălțime între cotele a două puncte situate pe două curbe de nivel.

ECHIDISTANȚĂ, echidistanțe, s. f. (Top.) Diferența constantă de înălțime dintre două suprafețe de nivel.

ECHIDISTANȚĂ s.f. Diferența constantă dintre cotele a două puncte oarecare situate pe două curbe de nivel vecine. [Cf. fr. équidistance].

ECHIDISTANȚĂ s. f. 1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine. 2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime. 3. (fig.) calitatea de a fi echidistant (2). (< fr. équidistance)

echidistanță s. f. (pol.; termen des folosit după decembrie 1989) Lipsă de partizanat (mai ales privitor la o atitudine politică) ◊ „Este mai comod să ai o atitudine partizană decât să păstrezi echidistanța.” G.T. 4 V 91 p. 1 (din fr. équidistance; Irina Preda în LR 10/92 p. 547; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

ECHIDISTANȚĂ ~e f. Diferență constantă de înălțime dintre cotele a două suprafețe de nivel. /<fr. équidistance

*echidistánță f. (d. echidístant). Calitatea de a fi echidistant.

echidistanță s. f., g.-d. art. echidistanței; pl. echidistanțe

echidistanță s. f., g.-d. art. echidistanței; pl. echidistanțe

echidistanță s. f. → distanță

ECHIDISTANȚĂ s. v. neutralitate.