10 definiții pentru dunetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUNETĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din fr. dunette.
DUNETĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din fr. dunette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dunetă sf [At: DLR ms / Pl: ~te / E: fr dunette] (Mrn) Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUNETĂ, dunete, s. f. (Mar.) Parte mai înaltă la pupa unei nave unde se află de obicei cabina căpitanului și a ofițerilor. Căpitanul... se plimba singur pe dunetă. BART, E. 269.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUNETĂ s.f. (Mar.) Mică punte ridicată deasupra punții principale la pupa unei nave. [< fr. dunette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUNETĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr. dunette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUNETĂ ~e f. Construcție situată la pupa unei nave unde se află cabinele echipajului. /<fr. dunette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* dunétă f., pl. e (fr. dunette, d. dune, dună). Mar. Partea cea maĭ din apoĭa corăbiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dunetă s. f., g.-d. art. dunetei; pl. dunete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dunetă s. f., g.-d. art. dunetei; pl. dunete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dunetă s. f., pl. dunete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dunetă, dunetesubstantiv feminin
- 1. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Căpitanul... se plimba singur pe dunetă. BART, E. 269. DLRLC
-
etimologie:
- dunette DEX '09 DEX '98 DN