2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUCT s. n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus.

DUCT s. n. (Anat.) Canal, tub. – Din lat. ductus.

duct sn [At: ANTROP. 62/10 / Pl: ~uri / E: lat ductus (par de la ducere)] 1 (Înv) Canal coledoc. 2 (Asr) Direcție. 3 (Asr) Trasare. 4 (Înv) Traiect.

DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub. [< lat. ductus].

DUCT1 s. n. (anat.) canal, tub. (< lat. ductus)

-DUCT2 elem. „care duce”. (< lat. ductus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: duct (s.n.)
duct1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duct
  • ductul
  • ductu‑
plural
  • ducturi
  • ducturile
genitiv-dativ singular
  • duct
  • ductului
plural
  • ducturi
  • ducturilor
vocativ singular
plural
Intrare: duct (suf.)
sufix (I7-S)
  • duct
  • duc‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duct, ducturisubstantiv neutru

etimologie:

ductelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „care duce”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.