opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIȘCUIT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

DRIȘCUIT s. n. Drișcuire. – V. drișcui.

drișcuit2, ~ă a [At: MANOLESCU, I. 33 / Pl: ~iți, ~e / E: drișcui] (Reg) (D. pereți) 1 Acoperit cu tencuială nivelată. 2 Muruit cu lut.

drișcuit1 sn [At: KLOPȘTOCK, F. 62 / Pl: ~uri / E: drișcui] (Reg) 1-2 Drișcuire (1-2).

DRIȘCUIT2, -Ă, drișcuiți, -te, adj. Netezit cu drișca.

DRIȘCUIT 1 s. n. Drișcuire.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.

drișcui vt [At: KLOPȘTOCK, F. 51 / Pzi: ~esc / E: drișcă + -ui] (Reg) 1 A nivela tencuiala. 2 A murui cu lut. 3 (Pex) A netezi glazura unui preparat alimentar.

DRIȘCUI, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi (tencuiala sau betonul) cu drișca.

A DRIȘCUI ~iesc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drișcuit s. n.

drișcuit s. n.

drișcuit s. n.

drișcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, 3 sg. drișcuiește, imperf. 1 drișcuiam; conj. prez. 1 sg. să drișcuiesc, 3 să drișcuiască

drișcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, imperf. 3 sg. drișcuia; conj. prez. 3 să drișcuiască

drișcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiesc, imperf. 3 sg. drișcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRIȘCUIT s. v. drișcuire.

DRIȘCUIT s. drișcuire, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)

DRIȘCUI vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

DRIȘCUI vb. v. tencui.

drișcui vb. v. TENCUI.

DRIȘCUI vb. a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

drișcui, -esc, vb. tranz. – A nivela tencuiala. – Din drișcă + -ui.

Intrare: drișcuit (adj.)
drișcuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitul
  • drișcuitu‑
  • drișcuită
  • drișcuita
plural
  • drișcuiți
  • drișcuiții
  • drișcuite
  • drișcuitele
genitiv-dativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitului
  • drișcuite
  • drișcuitei
plural
  • drișcuiți
  • drișcuiților
  • drișcuite
  • drișcuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: drișcuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitul
  • drișcuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • drișcuit
  • drișcuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: drișcui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drișcui
  • drișcuire
  • drișcuit
  • drișcuitu‑
  • drișcuind
  • drișcuindu‑
 singular plural
  • drișcuiește
  • drișcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drișcuiesc
 (să)
  • drișcuiesc
  • drișcuiam
  • drișcuii
  • drișcuisem
a II-a (tu)
  • drișcuiești
 (să)
  • drișcuiești
  • drișcuiai
  • drișcuiși
  • drișcuiseși
a III-a (el, ea)
  • drișcuiește
 (să)
  • drișcuiască
  • drișcuia
  • drișcui
  • drișcuise
plural I (noi)
  • drișcuim
 (să)
  • drișcuim
  • drișcuiam
  • drișcuirăm
  • drișcuiserăm
  • drișcuisem
a II-a (voi)
  • drișcuiți
 (să)
  • drișcuiți
  • drișcuiați
  • drișcuirăți
  • drișcuiserăți
  • drișcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drișcuiesc
 (să)
  • drișcuiască
  • drișcuiau
  • drișcuiră
  • drișcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drișcuit, drișcuităadjectiv

  • 1. Netezit cu drișca. DLRLC

drișcuitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi drișcui DEX '98 DEX '09

drișcui, drișcuiescverb

  • 1. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fățui tencui
etimologie:
  • Drișcă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.