dotat, ~ă a [At: MUREȘANU, I. 137/27 / Pl: ~ați, ~e / E: dota] 1 Înzestrat cu calități (fizice, intelectuale, artistice etc.) deosebite. 2 (Înv; d. o fată) Care primește la căsătorie o dotă. 3 (D. instituții) Utilat cu cele necesare desfășurării unei activități Si: înzestrat.

DOTAT, -Ă, dotați, -te, adj. Înzestrat cu calități intelectuale, morale sau artistice. Copil dotat.

DOTAT, -Ă adj. Înzestrat cu calități deosebite. [< dota].

DOTAT, -Ă adj. înzestrat cu calități deosebite. (< dota)

* dotát, -ă adj. Înzestrat. Fig. Talentat.

dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~tez / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.

DOTA vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTA vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

A DOTA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

dotà v. a înzestra.

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.

dota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 dotează; conj. prez. 1 sg. să dotez, 3 să doteze

dota (a ~) vb., ind. prez. 3 dotează

dota vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 sg. și pl. dotează

DOTAT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.

DOTAT adj. bun, capabil, competent, destoinic, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.)

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însușiri.)