dogi [At: DEX / Pzi: ~gesc / E: doagă] 1 vr (D. butoaie, putini etc.) A avea doagele (1) depărtate, desfăcute sau rupte. 2 vt (C.i. butoaie, putini etc.) A se strica, rupându-se, desfăcându-se sau depărtându-se doagele (1). 3 vr (D. voce) A suna răgușit.

* DOGI (-gesc) I. vb. tr. 1 A depărta doagele una de alta ¶ 2 A crăpa un vas, a-i face o crăpătură; Ⓕ: luără pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți, pînă i-l dogiră (CRG.). II. vb. refl. 1 A se desface, a se depărta doagele una de alta de pe urma uscăciunii: m’am dogit ca un poloboc vechiu, de mult ce-am umblat (ALECS.) ¶ 2 A plesni, a se crăpa: Candelile se stingea, Clopotele se dogea (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ A răsuna ca un clopot spart, a răguși: glasul mi se dogise (ALECS.).

DOGI, dogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. ◊ (Metaforic) Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. Putina s-a dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A răguși, a slăbi, a se hodorogi.

A SE DOGI se ~ește intranz. 1) (despre butoaie, putini etc.) A fi cu doagele desfăcute. 2) (despre voce) A căpăta un timbru răgușit și înfundat; a suna ca din butoi (gol). /Din doagă

A DOGI ~esc tranz. A face să se dogească. /Din doagă

dogì v. 1. a plesni doagele; 2. a plesni în genere: clopotele se dogiau POP.; 3. fig. a răguși, a slăbi: glasul mi se dogise AL.

DOG, dogi, s. m. Rasă de câini de talie foarte mare, cu botul lat și turtit, cu părul scurt, des și lins. – Din fr. dogue, engl. dog.

HOTDOG, hotdogi, s. m. Crenvurșt fiert, servit cu muștar, într-un corn fierbinte. – Cuv. engl.

doagea sm vz doge

dog sm [At: ENC. AGR. / Pl: ~i / E: eg dog, fr dogue] (Adesea urmat de determinări arătând rasa) Specie de câine de talie foarte mare, cu corpul acoperit cu păr scurt și lins și cu botul turtit și gros.

doge sm [At: AMFILOHIE, G. 114/16/ V: (îvr) doagea, doj, dojie sm / E: it doge] Conducător politic (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova.

doj sm vz doge

dojie sm vz doge

hot-dog sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: eg hot dog] Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață).

❍ DĂOGI = DOGI.

* DOGE sm. Titlul primului magistrat în vechile republici ale Veneției și Genovei (🖼 1863): F A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind (ALECS.) [it.].

DOGIT adj. 1 p. DOGI ¶ 2 Spart, plesnit: clopot ~; sună a ~; vei ieși și tu din astă întîmplare cu capul ~ (GN.) ¶ 3 Care seamănă cu sunetul unui clopot spart; răgușit: glas ~; sunetul unui piano cam ~ da casei aerul pretențios de nestatornic (D.-ZAMF.).

DOG, dogi, s. m. Câine de talie mare, masiv, cu botul lat și turtit. – Din fr. dogue, engl. dog.

HOT DOG s. m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dog] – Cuv. engl.

DOG, dogi, s. m. Cîine de vînătoare, de talie mare, puternic, cu părul scurt și lins, cu botul negru și turtit. Dogii alergaseră în salturi lungi și moi spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 169.

DOGE, dogi, s. m. Titlul primului magistrat al unora dintre vechile republici italiene (îndeosebi Veneția și Genova). Cînd noaptea în tăcere, la ora ce s-adună A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind, Gondola, leagăn dulce, ne primblă împreună. ALECSANDRI, P. I 155.

DOG s.m. Cîine mare de pază (și de vînătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog].

DOGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge].

HOT DOG loc. s. (Anglicism) Pîiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cîrnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hot – fierbinte, dog – cîine].

DOG s. m. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt și lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuțite și cu botul și fruntea curbate. (< fr. dogue, engl. dog)

DOGE s. m. titlu purtat de conducătorul vechilor republici italiene Veneția și Genova. (< it. doge)

HOT DOG s. m. crenvurșt sau cârnat cald într-o chiflă (alungită), cu muștar. (< amer. hot dog)

hot-dog s. m. (alim.; americanism) ◊ „Pe str. Brezoianu a început să funcționeze și un punct de comercializare a crenvurștilor (hot-dogs).” I.B. 9 X 75 p. 2. ◊ „Unele restaurante erau astfel proiectate [...] încât să semene cu tradiționalii hot-dogs (crenvurști într-o chiflă caldă).” Sc. 2 IV 76 p. 4. ◊ „Mănâncă pe stradă și floricele și hot-dogs și înghețată la chioșc.” D. 138/95 p. 9; v. și fast-food (din engl. americ. hot-dog; cf. fr., it. hot-dog; DMC 1950, BD 1966; D. Am.)

DOG dogi m. 1) Rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt. 2) Câine din această rasă. /<fr. dogue, engl. dog

DOGE dogi m. Titlu purtat în trecut de conducătorii politici ai unor republici italiene (Veneția și Genova); prim-magistrat. /<it. doge

doge m. primul magistrat în vechile republici, la Veneția și Genua.

* dóge m. (it. doge, d. lat. dux, dŭcis, duce). Prezident de republică în vechea Veneție și Genovă.

dogésc v. tr. (d. doagă). Crăp: a dogi o farfurie, un clopot. V. refl. Mă crap, sun a lucru crăpat: urcĭor, clopot dogit. Fig. Alterat, răgușit, stins: vocea mi s’a dogit.

dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, 3 sg. dogește, imperf. 1 dogeam; conj. prez. 1 sg. să dogesc, 3 să dogească

dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 să dogească

dogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 sg. și pl. dogească

dog s. m., pl. dogi

doge s. m., art. dogele; pl. dogi

hotdog s. m., art. hotdogul; pl. hotdogi, art. hotdogii

dog s. m., pl. dogi

doge s. m., pl. dogi

hotdog (angl.) s. m., art. hotdogul; pl. hotdogi

dog s. m., pl. dogi

doge s. m., pl. dogi

HOT DOG s.n. Gustare constând dintr-un cârnăcior cald (crenvurșt sau frankfurter), introdus într-o baghetă de pâine despicată, condimentat cu muștar sau ketchup.

DOG (< engl.) s. m. Rasă de câini originară din Germania, cu talie foarte mare (peste 80 cm, 50-70 kg), cu cap expresiv; blană cu păr scurt, des, lins, strălucitor, poate fi albăstruie, arămie, neagră, tigrată sau arlechin (pătată); rezistent, rapid, fără agresivitate nativă, excelent pentru pază.

DÓGE (< it.) s. m. Titlu purtat de conducătorul politic ales, pe viață, al republicilor italiene Veneția (între sec. 8 și 1797) și Genova (din 1339;: între 1528 și 1797, o dată la doi ani); persoană având acest titlu.

DOGI vb. v. răguși.

dogi vb. v. RĂGUȘI.