opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: doctoriță. – Var.: (pop.) doftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță.

DOFTORIȚĂ s. f. v. doctoriță.

DOFTORIȚĂ s. f. v. doctoriță.

doctoriță sf [At: DEX / V: (pop) doft~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: doctor + -iță] Femeie medic. modificată

doftoriță sf vz doctoriță

DOCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: doctoriță. – Var.: (pop.) doftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță.

DOCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie care are titlul de doctor în medicină, care practică medicina. – Accentuat și: doctoriță.

DOCTORI, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftori vb. IV.] – Din doctor.

DOCTORIȚĂ s. f. femeie medic. (< doctor /2/ + -iță)

A DOCTORI ~esc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

A SE DOCTORI mă ~esc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

DOCTORIȚĂ ~e f. pop. 1)Femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina. 2) rar Soție a doctorului. /doctor + suf. ~iță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doctoriță (femeie medic) s. f., g.-d. art. doctoriței; pl. doctorițe

doctoriță s. f., g.-d. art. doctoriței; pl. doctorițe

doctoriță s. f., g.-d. art. doctoriței; pl. doctorițe[1]

  1. Ambele variante de accentuare au flexiune completă: doctoriță-doctoriței și doctoriță-doctoriței. — cata

doctoriță, -țe.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOCTORIȚĂ s. (pop. și fam.) doctoreasă.

DOCTORIȚĂ s. (pop. și fam.) doctoreasă.

Intrare: doctorit
doctorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctorit
  • doctoritul
  • doctoritu‑
  • doctorită
  • doctorita
plural
  • doctoriți
  • doctoriții
  • doctorite
  • doctoritele
genitiv-dativ singular
  • doctorit
  • doctoritului
  • doctorite
  • doctoritei
plural
  • doctoriți
  • doctoriților
  • doctorite
  • doctoritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: doctoriță
  • pronunție: doctoriță, doctoriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctoriță
  • doctorița
plural
  • doctorițe
  • doctorițele
genitiv-dativ singular
  • doctorițe
  • doctoriței
plural
  • doctorițe
  • doctorițelor
vocativ singular
  • doctoriță
  • doctorițo
plural
  • doctorițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoriță
  • doftorița
plural
  • doftorițe
  • doftorițele
genitiv-dativ singular
  • doftorițe
  • doftoriței
plural
  • doftorițe
  • doftorițelor
vocativ singular
  • doftoriță
  • doftorițo
plural
  • doftorițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doctori, doctorescverb

  • 1. învechit A îngriji un bolnav. DLRLC
    sinonime: îngriji
    • format_quote Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se vindeca. DLRLC
      sinonime: vindeca
      • format_quote Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. DLRLC
etimologie:
  • doctor DLRM

doctoriță, doctorițesubstantiv feminin

  • 1. Femeie medic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: doctoreasă
    • diferențiere Femeie care are titlul de doctor în medicină, care practică medicina. DLRLC NODEX
  • 2. popular rar Soție a doctorului. NODEX
etimologie:
  • Doctor + sufix -iță DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.