10 definiții pentru dobitocește

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITOCEȘTE adv. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. – Dobitoc + suf. -ește.

DOBITOCEȘTE adv. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. – Dobitoc + suf. -ește.

dobitocește av [At: ȚICHINDEAL, F. 166/8 / E: dobitoc + -ește] 1 Ca dobitoacele (1). 2 Prostește. 3 Cu nesimțire.

DOBITOCEȘTE adv. Ca dobitoacele, în chip brutal, bestial; prostește.

DOBITOCEȘTE adv. 1) În felul dobitoacelor; ca dobitoacele. 2) fig. Ca proștii; prostește. /dobitoc + suf. ~este

dobitocéște adv. Ca dobitocu: a bea dobitocește. Fam. Excesiv, grozav: acolo era dobitocește de bine!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOBITOCEȘTE adv. v. prostește.

DOBITOCEȘTE adv. prostește. (S-a purtat ~.)

Intrare: dobitocește
dobitocește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dobitocește
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dobitoceșteadverb

  • 1. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostește
etimologie:
  • Dobitoc + sufix -ește. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.