2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIVORȚAT, -Ă, divorțați, -te, adj. Care a fost căsătorit și s-a despărțit legal de soție (sau de soț). – V. divorța.
DIVORȚAT, -Ă, divorțați, -te, adj. Care a fost căsătorit și s-a despărțit legal de soție (sau de soț). – V. divorța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorțat, ~ă a [At: LM / V: (rar) ~țiat / Pl: ~ați, ~e / E: divorța] (D. oameni) 1 Care a fost căsătorit și s-a despărțit legal de soție (sau de soț) prin divorț (1). 2 Care a obținut divorțul (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚAT, -Ă, divorțați, -te, adj. Care este despărțit de soție (sau de soț) cu îndeplinirea formelor legale; care a obținut divorțul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚA, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din fr. divorcer (după divorț).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚA, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din fr. divorcer (după divorț).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desvorța v vz divorța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorța [At: LM / V: (rar) desv~ / Pzi: ~țez / E: fr divorcer] 1 vi (D. soți) A se despărți prin divorț (1). 2 vt A determina pe cineva să se despartă prin divorț (1). 3 (Fig) A fi în dezacord cu ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorțiat, ~ă a vz divorțat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚA, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. Va trebui să divorțez ca să se termine toată povestea. CAMIL PETRESCU, T. I 212. ◊ Tranz. fact. Era să divorțeze pe femeia unui prefect. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚA vb. I. intr. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [Cf. fr. divorcer, it. divorzare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚA vb. intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după fr. divorcer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DIVORȚA ~ez 1. intranz. (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți. 2. tranz. 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<fr. divorcer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
divorțà v. 1. a face divorț; 2. fig. a se pune în opozițiune cu: a divorța de bunul simț.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* divorțéz v. tr. (fr. divorcer). Despart pin lege doĭ soțĭ unu de altu. V. refl. Mă despart desfăcînd căsătoria pin lege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
divorța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divorțez, 3 divorțează; conj. prez. 1 sg. să divorțez, 3 să divorțeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
divorța (a ~) vb., ind. prez. 3 divorțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divorța vb., ind. prez. 1 sg. divorțez, 3 sg. și pl. divorțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
divorța
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIVORȚAT adj. (JUR.) despărțit, (înv.) împărțit. (Soți ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIVORȚAT adj. (JUR.) despărțit, (înv.) împărțit. (Soți ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Divorțat ≠ căsătorit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIVORȚA vb. (JUR.) a (se) despărți, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții au ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIVORȚA vb. (JUR.) a (se) despărți, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A divorța ≠ a (se) căsători
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
divorțat, divorțatăadjectiv
etimologie:
- divorța DEX '98 DEX '09
divorța, divorțezverb
- 1. (Despre soți) A se despărți prin divorț. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Va trebui să divorțez ca să se termine toată povestea. CAMIL PETRESCU, T. I 212. DLRLC
- 1.1. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. DEX '09 DEX '98
- Era să divorțeze pe femeia unui prefect. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- divorcer (după divorț). DEX '09 DEX '98 DN