diversiune sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 84 / P: ~si-u~ / V: ~sie / Pl: ~ni / E: fr diversion, it diversione, lat diversio, -onis] 1 Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intențiile, gândurile, acțiunile sau planurile cuiva. 2 Acțiune militară care urmărește să inducă în eroare pe inamic asupra intențiilor reale de luptă. 3 Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale ale vieții publice.

DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gîndurile sau planurile cuiva; deviere, abatere. Ștefan încearcă o diversiune...: Nu facem o partidă [de ping- pong]? SEBASTIAN, T. 103. 2. Acțiune politică cu caracter demagogic întreprinsă de guvernele reacționare, cu scopul de a atrage în direcții false atenția opiniei publice și activitatea clasei muncitoare, abătînd-o de la problemele vitale și de la adevăratele ei interese. 3. Acțiune militară făcută cu scopul de a abate atenția și forțele inamicului de la direcția principală de atac sau din zona în care se pregătesc anumite acțiuni. – Pronunțat: -si-u-.

DIVERSIUNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile sau preocupările cuiva. 2. Acțiune politică întreprinsă de un guvern reacționar cu scopul de a îndepărta atenția opiniei publice într-o direcție nepericuloasă pentru el. 3. Operație militară care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].

DIVERSIUNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva. 2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare. 3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio)

DIVERSIUNE ~i f. 1) Operație militară efectuată pentru a abate atenția inamicului de la zona în care urmează să fie atacat. 2) Manevră politică întreprinsă pentru a abate atenția populației de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulație a unor obiecte militare sau economice de importanță majoră pentru un stat de către agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis

diversiune f. schimbare operată în cursul ideilor, al sentimentelor.

* diversiúne f. (lat. divérsio, -ónis). Operațiune militară cu scop de a depărta atențiunea inimiculuĭ de la un punct: a face o diversiune. Îndreptarea gândului spre altceva: călătoriile fac o diversiune folositoare la întristare.

diversie sf vz diversiune

diversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. diversiunii; pl. diversiuni

diversiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. diversiunii; pl. diversiuni

diversiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. diversiunii; pl. diversiuni

diversiune (i-u)

diversiune, -ni.

GRUP DE CERCETARE – DIVERSIUNE, subunitate specializată, formată din 10-12 oameni, parașutați sau debarcați, infiltrați în spatele frontului, având misiuni cu un caracter deosebit: distrugeri de obiective importante și de căi de comunicație, infectarea cu substanțe chimice și bacteriologice a terenului, atmosferei și a surselor de apă, asasinarea sau răpirea unor persoane importante, capturarea de documente secrete, descoperirea unor obiective importante, indicarea țintelor și dirijarea aviației asupra acestora, înzestrarea și incitarea unor elemente de pe teritoriul adversarului pentru a comite acte de spionaj sau sabotaj, lansarea de zvonuri false etc.