2 intrări
16 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTONARE, distonări, s. f. Acțiunea de a distona și rezultatul ei. – V. distona.
DISTONARE, distonări, s. f. Acțiunea de a distona și rezultatul ei. – V. distona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distonare sf [At: DER / Pl: ~nări / E: distona] 1-2 Distonanță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONARE s.f. Intonare falsă a unui sunet. [< distona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destona v vz distona
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distona vi [At: IBRĂILEANU, S. 153 / V: (îvr) des~ / Pzi: ~nez / E: ger distonieren, it distonare] 1 A fi în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) A suna fals.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi (cu cineva sau cu ceva). Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55. În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONA vb. intr. a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi. ◊ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISTONA ~ez intranz. 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distonare s. f., pl. distonări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distonez, 3 distonează; conj. prez. 1 sg. să distonez, 3 să distoneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distona (a ~) vb., ind. prez. 3 distonează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distona vb., ind. prez. 3 sg. distonează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
A distona ≠ a armoniza, a se asorta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
distonare, abatere de la intonația (I, 1) justă. V. auz.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distonare, distonărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a distona și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Intonare falsă a unui sunet. DN
etimologie:
- distona DEX '09 DEX '98 DN
distonaverb
- 1. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ridicătura de un violet palid distona cu celălalt pămînt gălbui, strîns ca în gheare de tufe de peliniță și tulpini veștede de diferite buruieni. CĂLUGĂRU, O. P. 55. DLRLC
- În lumea asta mică și vie [a gării], nu făceau pată supărătoare și nu distonau decît pasagerii obișnuiți. POPA, V. 209. DLRLC
- 1.1. (Despre sunete muzicale) A suna fals. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- distonare DEX '09 DEX '98 MDN '00