DISFORÍE s.f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. – Din fr. dysphorie.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 15 Jun 2004 | Greșeală de tipar

disforíe s. f. (sil. mf. dis-), g.-d. art. disforíei
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 16 May 2006 | Greșeală de tipar

DISFORÍE s. f. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. (< fr. dysphorie)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar