|
DEX online Dicționare ale limbii române Peste 370.000 de definiții |
|
| discreție substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | discreție | discreția |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | discreții | discreției |
| plural | — | — | |
DISCRÉȚIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ♢ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s.f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.
Sursa: DEX '98 |
Trimisă de LauraGellner,
15 Jun 2004
|
Greșeală de tipar
DISCRÉȚIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)
Sursa: Sinonime |
Trimisă de siveco,
4 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
Discreție ≠ indiscreție
Sursa: Antonime |
Trimisă de siveco,
3 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
discréție s. f. (sil. -ți-e), art. discréția (sil. -ți-a), g.-d. art. discréției; pl. discréții
Sursa: Dicționar ortografic |
Trimisă de siveco,
10 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
DISCRÉȚI//E f. 1) Caracter discret. 2) Comportare reținută și plină de tact; delicatețe. ♢ La ~ cât dorește. A pune (sau a lăsa) la ~a cuiva a pune (a lăsa) la dispoziția cuiva. [Art. discreția; G.-D. discreției; Sil. -ți-e] /<fr. discrétion, lat. discretio, ~onis
Sursa: NODEX |
Trimisă de siveco,
21 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
DISCRÉȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ♢ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere].
Sursa: DN |
Trimisă de LauraGellner,
15 May 2006
|
Greșeală de tipar
DISCRÉȚIE s. f. 1. însușirea de a fi discret. o a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată. 2. (fam.) la ~ = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio)
Sursa: MDN |
Trimisă de raduborza,
15 Sep 2007
|
Greșeală de tipar
a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
Sursa: Argou |
Trimisă de blaurb,
14 Aug 2009
|
Greșeală de tipar
|
Starea curentă: 375.091 de definiții, din care
469 învățate în ultima lună. Utilizator: Anonim | Conectare | Înregistrare Copyright (C) 2004-2010 DEX online (http://dexonline.ro). Copierea definițiilor este permisă sub licența GPL, cu condiția păstrării acestei note. |
Găzduire web: Elvsoft
|