dimorfism sn [At: MARIAN, PR. 28/29 / E: fr dimorphisme] 1 Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme diferite. 2 Existența a două forme distincte la una și aceeași specie (în funcție de sex, de sezon etc.) Si: (rar) dimorfie. modificată

* DIMORFISM sbst. Proprietatea corpurilor dimorfe [fr.].

DIMORFISM s. n. 1. Proprietatea unor minerale sau a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existența a două forme specifice distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale.

DIMORFISM s.n. 1. Însușire pe care o au unele substanțe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existența la aceeași specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis – dublu, morphe – formă].

DIMORFISM s. n. 1. însușire a unor substanțe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezența în aceeași specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr. dimorphisme)

DIMORFISM n. 1) biol. Existența a două tipuri structurale la aceeași specie de animale sau de vegetale. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme deosebite. /<fr. dimorphisme

* dimorfízm n., pl. e. Calitatea de a fi dimorf.

dimorfism s. n.

dimorfism s. n.

dimorfism s. n.