opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFRACTAT, -Ă, difractați, -te, adj. Care a suferit o difracție. – V. difracta.

DIFRACTAT, -Ă, difractați, -te, adj. Care a suferit o difracție. – V. difracta.

difractat, ~ă a [At: DER II, 107 / Pl: ~ați, ~e / E: difracta] (D. raze de lumină, fascicule de radiații) Care a suferit o difracție.

DIFRACTA, pers. 3 difractă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.

DIFRACTA, pers. 3 difractă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter.

difracta vtr [At: MACAROVICI, CH. 170 / Pzi: 3 difractă / E: fr diffracter] 1-2 A se produce sau a face să se producă o difracție.

DIFRACTA, pers. 3 difractă, vb. I. Refl. (Fiz.; despre razele luminoase) A produce un fenomen de difracție. Fasciculul de lumină care trece printr-o deschidere îngustă se difractă și formează o serie de imagini nete. ♦ Tranz. A produce fenomenul difracției (la un fascicul de lumină).

DIFRACTA vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter].

DIFRACTA vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracție. (< fr. diffracter)

A DIFRACTA ~ez tranz. (raze de lumină, fascicule de radiație, unde acustice) A face să se difracte. /<fr. diffracter

A SE DIFRACTA pers. 3 se difractă intranz. (despre raze de lumină, fascicule de radiație, unde sonore) A suferi o difracție. /<fr. diffracter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!difracta (a se ~) (desp. di-frac-) vb. refl., ind. prez. 3 se difractă, imperf. 3 pl. se difractau; conj. prez. 3 să se difracte; ger. difractându-se

difracta (a ~) (di-frac-) vb., ind. prez. 3 difractă

difracta vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. difractă

Intrare: difractat
difractat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difractat
  • difractatul
  • difractatu‑
  • difractată
  • difractata
plural
  • difractați
  • difractații
  • difractate
  • difractatele
genitiv-dativ singular
  • difractat
  • difractatului
  • difractate
  • difractatei
plural
  • difractați
  • difractaților
  • difractate
  • difractatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: difracta
  • silabație: di-frac-ta info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • difracta
  • difractare
  • difractat
  • difractatu‑
  • difractând
  • difractându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • difractă
 (să)
  • difracte
  • difracta
  • difractă
  • difractase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • difractă
 (să)
  • difracte
  • difractau
  • difractară
  • difractaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

difractat, difractatăadjectiv

  • 1. Care a suferit o difracție. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi difracta DEX '98 DEX '09

difractaverb

  • 1. A suferi sau a produce o difracție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fasciculul de lumină care trece printr-o deschidere îngustă se difractă și formează o serie de imagini nete. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.