opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHIPARE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa. – V. dezechipa.

DEZECHIPARE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa. – V. dezechipa.

dezechipare sf [At: DEX / Pl: ~pări / E: dezechipa] 1 Luare înapoi a echipamentului de la un soldat (care a terminat stagiul militar) sau de la o unitate militară. 2 Scoatere a echipamentului de pe un vas de război. 3 Scoatere a echipamentului. 4 (Pgn) Dezbrăcare.

DEZECHIPARE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa; luarea sau scoaterea echipamentului unui soldat, al unei trupe sau al unui vas de război.

DEZECHIPARE s.f. Acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei. [< dezechipa].

DEZECHIPA, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

dezechipa [At: DN2 / Pzi: ~pez / E: dez- + echipa cf fr déséquiper] 1 vt A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul. 2 vt A scoate echipamentul de pe un vas de război. 3 vr A-și scoate echipamentul. 4 vr (Pgn) A se dezbrăca.

DEZECHIPA, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPA, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul.

DEZECHIPA vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].

DEZECHIPA vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)

A DEZECHIPA ~ez tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezechipare (desp. de-ze-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechipării; pl. dezechipări

!dezechipare (de-ze-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechipării; pl. dezechipări

dezechipare s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezechipării; pl. dezechipări

dezechipa (a ~) (desp. de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 1 sg. dezechipez, 3 dezechipează; conj. prez. 1 sg. să dezechipez, 3 să dezechipeze

!dezechipa (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipează

dezechipa vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipez, 3 sg. și pl. dezechipează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZECHIPARE s. v. dezbrăcare, scoatere, tragere.

dezechipare s. v. DEZBRĂCARE. SCOATERE. TRAGERE.

Dezechipare ≠ echipare

DEZECHIPA vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

dezechipa vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

A dezechipa ≠ a echipa

Intrare: dezechipare
dezechipare substantiv feminin
  • silabație: de-ze-, dez-e- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechipare
  • dezechiparea
plural
  • dezechipări
  • dezechipările
genitiv-dativ singular
  • dezechipări
  • dezechipării
plural
  • dezechipări
  • dezechipărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezechipa
  • silabație: de-ze-, dez-e- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechipa
  • dezechipare
  • dezechipat
  • dezechipatu‑
  • dezechipând
  • dezechipându‑
 singular plural
  • dezechipează
  • dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechipez
 (să)
  • dezechipez
  • dezechipam
  • dezechipai
  • dezechipasem
a II-a (tu)
  • dezechipezi
 (să)
  • dezechipezi
  • dezechipai
  • dezechipași
  • dezechipaseși
a III-a (el, ea)
  • dezechipează
 (să)
  • dezechipeze
  • dezechipa
  • dezechipă
  • dezechipase
plural I (noi)
  • dezechipăm
 (să)
  • dezechipăm
  • dezechipam
  • dezechiparăm
  • dezechipaserăm
  • dezechipasem
a II-a (voi)
  • dezechipați
 (să)
  • dezechipați
  • dezechipați
  • dezechiparăți
  • dezechipaserăți
  • dezechipaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechipează
 (să)
  • dezechipeze
  • dezechipau
  • dezechipară
  • dezechipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezechipare, dezechipărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dezechipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: echipare
etimologie:
  • vezi dezechipa DEX '09 DEX '98 DN

dezechipa, dezechipezverb

  • 1. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: echipa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.