Dicționare ale limbii române
Peste 370.000 de definiții
|
DEX online Dicționare ale limbii române Peste 370.000 de definiții |
|
| destitui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) destitui | destituire | destituit | destituind | singular | plural | ||
| destituie | destituiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | destitui | (să) destitui | destituiam | destituii | destituisem | |
| a II-a (tu) | destitui | (să) destitui | destituiai | destituiși | destituiseși | ||
| a III-a (el, ea) | destituie | (să) destituie | destituia | destitui | destituise | ||
| plural | I (noi) | destituim | (să) destituim | destituiam | destituirăm | destituiserăm, destituisem | |
| a II-a (voi) | destituiți | (să) destituiți | destituiați | destituirăți | destituiserăți, destituiseți | ||
| a III-a (ei, ele) | destituie | (să) destituie | destituiau | destituiră | destituiseră | ||
DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.
Sursa: DEX '98 |
Trimisă de IoanSoleriu,
11 Jul 2004
|
Greșeală de tipar
DESTITUÍ vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcție.)
Sursa: Sinonime |
Trimisă de siveco,
4 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi
Sursa: Antonime |
Trimisă de siveco,
3 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
destituí vb. ( sil. -tu-i), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. destítui, 3 sg. și pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá
Sursa: Dicționar ortografic |
Trimisă de siveco,
10 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
A DESTITUÍ destítui tranz. A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere
Sursa: NODEX |
Trimisă de siveco,
21 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].
Sursa: DN |
Trimisă de LauraGellner,
10 May 2006
|
Greșeală de tipar
DESTITUÍ vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)
Sursa: MDN |
Trimisă de raduborza,
15 Sep 2007
|
Greșeală de tipar
|
Starea curentă: 375.091 de definiții, din care
469 învățate în ultima lună. Utilizator: Anonim | Conectare | Înregistrare Copyright (C) 2004-2010 DEX online (http://dexonline.ro). Copierea definițiilor este permisă sub licența GPL, cu condiția păstrării acestei note. |
|
Găzduire web: Elvsoft
|