2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; dezdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.
despăgubire sf [At: (1788) PRAVILA, 56/18 / V: (înv) dis~ / Pl: ~ri / E: despăgubi] 1-4 Plată (în bani sau) în natură pentru repararea (unei pagube ori) a unei stricăciuni (provocată de plătitor cuiva sau) suferită de cineva din alte cauze Si: despăgubit1 (1-4). 5 Sumă de bani plătită de către o casă de asigurări unui asigurat pentru repararea unui prejudiciu Si: compensație, daună, (înv) disdăunare. 6 (Îs) ~ civilă Sumă de bani care se acordă într-un proces penal pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o infracțiune. 7 (Îs; lpl) ~ri de război Sumă pe care un stat răspunzător de declanșarea unui război de agresiune este obligat să o plătească statului victimă a agresiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube; (concretizat) sumă cu care se compensează o pagubă. V. indemnizație. Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237. ◊ Despăgubiri de război = sumă de bani sau cantitate de bunuri materiale pe care un stat învins le plătește statului învingător, pentru a-l despăgubi de pagubele cauzate de război. (Jur.) Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂGUBIRE ~i f. 1) v. A DESPĂGUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ◊ ~i de război sumă pe care un stat învins (și vinovat de dezlănțuirea războiului) o plătește statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despăgubire f. 1. repararea unei pagube; 2. fig. compensare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*despăgubíre f. Repararea uneĭ pagube, dezdăunare: a acorda cuĭva o despăgubire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DESPĂGUBI, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Pref. des- + păgubi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despăgubi vt [At: LEGIUIRE, 37/14 / V: (înv) dis~ / Pzi: ~besc și (reg) ~bez / E: des- + păgubi] 1-4 A plăti în bani sau în natură pentru o (pagubă ori) stricăciune (făcută sau) suferită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispăgubi v vz despăgubi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispăgubire sf vz despăgubire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂGUBI, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des1- + păgubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPĂGUBI, despăgubesc, vb. IV. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «de» sau «pentru» și arătînd paguba) A plăti cuiva echivalentul unei pierderi (mai ales materiale) pe care a suferit-o, a compensa o pagubă, o lipsă. V. indemniza. A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24. Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și arătînd indemnizarea) Îl despăgubește cu vorbe goale. ♦ Refl. A lua echivalentul unei pierderi (mai ales materiale). Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESPĂGUBI ~esc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despăgubì v. a întoarce paguba.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despăgubésc v. tr. (d. pagubă, după fr. démommager). Repar paguba, dezdăunez, îndemnizez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despăgubi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubesc, 3 sg. despăgubește, imperf. 1 despăgubeam; conj. prez. 1 sg. să despăgubesc, 3 să despăgubească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despăgubi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubesc, imperf. 3 sg. despăgubea; conj. prez. 3 să despăgubească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despăgubi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubesc, imperf. 3 sg. despăgubea; conj. prez. 3 sg. și pl. despăgubească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Despăgubire ≠ păgubire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂGUBI vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂGUBI vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
despăgubire, despăgubirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. DEX '09 DLRLCsinonime: compensare antonime: păgubire
- Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. DLRLC
- 1.1. Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune. DEX '09 DLRLCsinonime: compensație daună dezdăunare
- S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237. DLRLC
- 1.1.1. Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. DEX '09 DLRLC
- 1.1.2. Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. DLRLC
- Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- despăgubi DEX '09
despăgubi, despăgubescverb
- 1. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A despăgubit pe toți anchetații de-atunci, deși n-ar fi fost obligat. REBREANU, R. I 234. DLRLC
- Faptul că mi-au rămas însemnările.... mă consolă, dacă nu mă și despăgubește, de toate pierderile. M. I. CARAGIALE, C. 24. DLRLC
- Despăgubește-mă, lele, De părăluțele mele. MARIAN, S. 38. DLRLC
- Îl despăgubește cu vorbe goale. DLRLC
- Mă despăgubeam însă cu libertatea întreagă de a-i privi... genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor. IBRĂILEANU, A. 108. DLRLC
- Din pricina musteților și sprincenelor mele care seamănă cu ale dumitale, mi-am pierdut clientela și m-am hotărît să mă despăgubesc pe altă cale. HOGAȘ, DR. II 156. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + păgubi. DEX '09