2 intrări
17 definiții
- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descumpăni vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nesc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DESCUMPĂNI mă ~esc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DESCUMPĂNI ~esc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, 3 sg. descumpănește, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. 1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DESCUMPĂNIT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI vb. v. dezorienta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
descumpănit, descumpănităadjectiv
- 1. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezechilibrat dezorientat zăpăcit
etimologie:
- descumpăni DEX '98 DEX '09
descumpăni, descumpănescverb
- 1. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deconcerta deruta dezaxa dezechilibra dezorienta zăpăci încurca
- Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192. DLRLC
-
etimologie:
- des- + cumpăni. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.