opțiuni
  • info

4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESANTARE, desantări, s. f. Acțiunea de a desanta. – V. desanta.

DESANTARE, desantări, s. f. Acțiunea de a desanta. – V. desanta.

desantare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: desanta] Lansare a unui desant.

DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

DEȘĂNȚA, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).

DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Adesea fig.) Destrăbălare, dezmăț. – V. deșănța.

desanta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf eg descent] A lansa un desant.

deșănța vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ~țez / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.

deșănțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: deșănța] (Înv) Destrăbălare.

dișănța v vz deșănța

DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.

DESANTA vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].

DESANTA vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)

A DESANTA ~ez tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant

A SE DEȘĂNȚA mă ~ez intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desantare s. f., g.-d. art. desantării; pl. desantări

desanta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desantez, 3 desantează; conj. prez. 1 sg. să desantez, 3 să desanteze

deșănța (a se ~) (înv., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă deșănțez, 3 se deșănțează; conj. prez. 1 sg. să mă deșănțez, 3 să se deșănțeze; imper. 2 sg. afirm. deșănțează-te; ger. deșănțându-mă

deșănțare (înv., rar) s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări

*desanta (a ~) vb., ind. prez. 3 desantează

!deșănța (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțează

deșănțare s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări

desanta vb., ind. prez.1 sg. desantez, 3 sg. și pl. desantează

deșănța vb., ind. prez. 1 sg. deșănțez, 3 sg. și pl. deșănțează

deșănțare s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘĂNȚARE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

deșănțare s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESANTARE acțiunea de lansare a unui desant.

Intrare: desantare
desantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desantare
  • desantarea
plural
  • desantări
  • desantările
genitiv-dativ singular
  • desantări
  • desantării
plural
  • desantări
  • desantărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: desanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desanta
  • desantare
  • desantat
  • desantatu‑
  • desantând
  • desantându‑
 singular plural
  • desantează
  • desantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desantez
 (să)
  • desantez
  • desantam
  • desantai
  • desantasem
a II-a (tu)
  • desantezi
 (să)
  • desantezi
  • desantai
  • desantași
  • desantaseși
a III-a (el, ea)
  • desantează
 (să)
  • desanteze
  • desanta
  • desantă
  • desantase
plural I (noi)
  • desantăm
 (să)
  • desantăm
  • desantam
  • desantarăm
  • desantaserăm
  • desantasem
a II-a (voi)
  • desantați
 (să)
  • desantați
  • desantați
  • desantarăți
  • desantaserăți
  • desantaseți
a III-a (ei, ele)
  • desantează
 (să)
  • desanteze
  • desantau
  • desantară
  • desantaseră
Intrare: deșănța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșănța
  • deșănțare
  • deșănțat
  • deșănțatu‑
  • deșănțând
  • deșănțându‑
 singular plural
  • deșănțează
  • deșănțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșănțez
 (să)
  • deșănțez
  • deșănțam
  • deșănțai
  • deșănțasem
a II-a (tu)
  • deșănțezi
 (să)
  • deșănțezi
  • deșănțai
  • deșănțași
  • deșănțaseși
a III-a (el, ea)
  • deșănțează
 (să)
  • deșănțeze
  • deșănța
  • deșănță
  • deșănțase
plural I (noi)
  • deșănțăm
 (să)
  • deșănțăm
  • deșănțam
  • deșănțarăm
  • deșănțaserăm
  • deșănțasem
a II-a (voi)
  • deșănțați
 (să)
  • deșănțați
  • deșănțați
  • deșănțarăți
  • deșănțaserăți
  • deșănțaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșănțează
 (să)
  • deșănțeze
  • deșănțau
  • deșănțară
  • deșănțaseră
dișănța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșănțare
deșănțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșănțare
  • deșănțarea
plural
  • deșănțări
  • deșănțările
genitiv-dativ singular
  • deșănțări
  • deșănțării
plural
  • deșănțări
  • deșănțărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desantare, desantărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a desanta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi desanta DEX '98 DEX '09

desanta, desantezverb

  • 1. A lansa un desant. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • desant DEX '98 DEX '09

deșănța, deșănțezverb

etimologie:

deșănțare, deșănțărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deșănța DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.