8 definiții pentru depuncta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.
depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPUNCTA vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DEPUNCTA ~ez tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depuncta (a ~) (desp. -punc-ta) vb., ind. prez. 1 sg. depunctez, 3 depunctează; conj. prez. 1 sg. să depunctez, 3 să depuncteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*depuncta (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depunctează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depuncta vb., ind. prez.1 sg. depunctez, 3 sg. și pl. depunctează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-punc-ta
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
depuncta, depunctezverb
- 1. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- Prefix de- + puncta. DEX '09 MDN '00