depilare sf [At: LM / Pl: ~lări / E: depila] 1 Îndepărtare a părului de pe pielea pregătită pentru tăbăcit Si: depilat¹ (1), depilație (1). 2 Îndepărtare a părului de pe corp sau de pe față (prin smulgerea sau distrugerea lui cu ajutorul razelor Röntgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic Si: depilat¹ (2), depilație (2), epilare.

DEPILARE, depilări, s. f. Acțiunea de a depila; înlăturarea părului de pe piele.

DEPILARE s.f. Acțiunea de a depila și rezultatul ei; depilație. [< depila].

DEPILA, depilez, vb. I. 1. Tranz. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. Tranz. și refl. A(-și) îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.

depila vt [At: BARBU, I. 86 / Pzi: ~lez / E: fr dépiler, lat depilare] 1 A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2 A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Röntgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic Si: a epila.

depilațiune sf vz depilare

DEPILA, depilez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.

DEPILA, depilez, vb. I. Tranz. A înlătura părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. ♦ A înlătura părul de prisos de pe corpul omului.

DEPILA vb. I. tr. A îndepărta, a înlătura părul de pe piele. [P.i. -lez. / < fr. dépiler, cf. it., lat. depilare].

DEPILA vb. tr. a înlătura părul de pe piele. ◊ a îndepărta perișorii de pe pielița unui fruct. (< fr. dépiler, lat. depilare)

A DEPIL/A ~ez tranz. 1) (piei pentru tăbăcit) A curăța de păr. 2) (părți ale corpului) A lipsi de păr în scopuri igienice sau estetice. 3) (părul de pe picioare, față etc.) A îndepărta în scopuri igienice sau estetice. /<fr. dépiler, lat. depilare

*depiléz v. tr. (lat. dé-pilo, -piláre, d. pĭlus, păr. V. depărez, păr). Zmulg păru saŭ îl fac să cadă de pe corp. – Și epilez (lat. e-pilare).

depilare s. f., g.-d. art. depilării; pl. depilări

depilare s. f., g.-d. art. depilării; pl. depilări

depilare s. f., g.-d. art. depilării; pl. depilări

depila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depilez, 3 depilează; conj. prez. 1 sg. să depilez, 3 să depileze

depila (a ~) vb., ind. prez. 3 depilează

depila vb., ind. prez. 1 sg. depilez, 3 sg. și pl. depilează

DEPILARE s. 1. depilație, epilare, epilație. (~ a părului de pe picioare.) 2. (TĂBĂCĂRIE) păruit.

DEPILARE s. 1. epilare. 2. (TĂBĂCĂRIE) păruit.

DEPILA vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.

DEPILA vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.