2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șez / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘA vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depeșà v. a trimite o depeșă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depeșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată
- În original incorect acc.: depeșă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dipișa v vz depeșa[1]
- dipișa – formă posibil incorectă în original, neatestată de def. formei principale — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dipișa sf vz depeșă[1]
- dipișa – formă posibil incorectă în original, chiar dacă ar fi vorba numai de o greșeală de tipar pentru dipișă, ambele forme nefiind atestate de def. formei principale — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEPEȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 1 sg. să depeșez, 3 să depeșeze; ger. depeșând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 să depeșeze; ger. depeșând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depeșa vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 sg. și pl. depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșeze; ger. depeșând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depeșă s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depeșă, pl. depeșe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
depeșă, -și.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEPEȘA vb. v. telegrafia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depeșa vb. v. TELEGRAFIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPEȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
depeșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche. – Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: IVO-III, Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
depeșa, depeșezverb
- 1. A expedia o depeșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: telegrafia
- Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12. DLRLC
-
etimologie:
- dépêcher DEX '09 DEX '98 DN
depeșă, depeșesubstantiv feminin
- 1. Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: telegramă
- Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. DLRLC
- Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. DLRLC
- Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159. DLRLC
-
etimologie:
- dépêche DEX '98 DEX '09