opțiuni
  • info

2 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

depeșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată

  1. În original incorect acc.: depeșă — LauraGellner

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPEȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

DEPEȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPEȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

DEPEȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șez / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.

dipișa v vz depeșa[1]

  1. dipișa – formă posibil incorectă în original, neatestată de def. formei principale — LauraGellner

dipișa sf vz depeșă[1]

  1. dipișa – formă posibil incorectă în original, chiar dacă ar fi vorba numai de o greșeală de tipar pentru dipișă, ambele forme nefiind atestate de def. formei principale — LauraGellner

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘA, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.

DEPEȘA vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].

depeșà v. a trimite o depeșă.

*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.

Ortografice DOOM

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă (înv.) s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă s. f., art. depeșa, g.-d. art. depeșei; pl. depeșe

depeșă, pl. depeșe

depeșă, -și.

depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 1 sg. să depeșez, 3 să depeșeze; ger. depeșând

depeșa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 să depeșeze; ger. depeșând

depeșa vb., ind. prez. 1 sg. depeșez, 3 sg. și pl. depeșează, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșeze; ger. depeșând

Etimologice

depeșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche. – Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

Sinonime

DEPEȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.

DEPEȘA vb. v. telegrafia.

depeșa vb. v. TELEGRAFIA.

Intrare: depeșă
depeșă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeșe
  • depeșele
genitiv-dativ singular
  • depeșe
  • depeșei
plural
  • depeșe
  • depeșelor
vocativ singular —
plural —
depeșă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeși
  • depeșile
genitiv-dativ singular
  • depeși
  • depeșii
plural
  • depeși
  • depeșilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depeșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depeșa
  • depeșare
  • depeșat
  • depeșatu‑
  • depeșând
  • depeșându‑
 singular plural
  • depeșează
  • depeșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depeșez
 (să)
  • depeșez
  • depeșam
  • depeșai
  • depeșasem
a II-a (tu)
  • depeșezi
 (să)
  • depeșezi
  • depeșai
  • depeșași
  • depeșaseși
a III-a (el, ea)
  • depeșează
 (să)
  • depeșeze
  • depeșa
  • depeșă
  • depeșase
plural I (noi)
  • depeșăm
 (să)
  • depeșăm
  • depeșam
  • depeșarăm
  • depeșaserăm
  • depeșasem
a II-a (voi)
  • depeșați
 (să)
  • depeșați
  • depeșați
  • depeșarăți
  • depeșaserăți
  • depeșaseți
a III-a (ei, ele)
  • depeșează
 (să)
  • depeșeze
  • depeșau
  • depeșară
  • depeșaseră
dipișa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depeșă, depeșesubstantiv feminin

  • 1. învechit Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: telegramă
    • format_quote Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. DLRLC
    • format_quote Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159. DLRLC
etimologie:

depeșa, depeșezverb

  • 1. învechit A expedia o depeșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: telegrafia
    • format_quote Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.