2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMORALIZARE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.
demoralizare sf [At: ASACHI, S. L. II, 80 / V: (înv) desm~ / Pl: ~zări / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZARE, demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEMORALIZARE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare. Slăbiciunea fundamentală a armatelor imperialiste constă într-aceea că războiul nejust, în slujba căruia sînt puse, duce la demoralizarea ostașilor și creează premisele descompunerii acestor armate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. 2. (Învechit) Imoralitate. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire, Contra demoralizării propovăduie-nfocată. EMINESCU, O. IV 222.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demoralizare f. acțiunea de a demoraliza și starea celui demoralizat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desmoraliza v vz demoraliza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desmoralizare sf vz demoralizare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEMORALIZA mă ~ez intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEMORALIZA ~ez tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demoralizațiúne f. (fr. démoralisation). Acțiunea de a demoraliza și starea celuĭ demoralizat. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 demoralizează; conj. prez. 1 sg. să demoralizez, 3 să demoralizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demoraliza vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 sg. și pl. demoralizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMORALIZARE s. v. descurajare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMORALIZARE s. depresiune, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de adîncă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMORALIZA vb. v. descuraja.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMORALIZA vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
demoralizare, demoralizărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) demoraliza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Slăbiciunea fundamentală a armatelor imperialiste constă într-aceea că războiul nejust, în slujba căruia sînt puse, duce la demoralizarea ostașilor și creează premisele descompunerii acestor armate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. DLRLC
-
- 2. Corupție, desfrâu, imoralitate, marasm. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: corupție desfrâu imoralitate marasm
- Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire, Contra demoralizării propovăduie-nfocată. EMINESCU, O. IV 222. DLRLC
-
etimologie:
- demoraliza DEX '09 DEX '98 DN
demoraliza, demoralizezverb
- 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: demobiliza deprima descuraja antonime: îmbărbăta încuraja
- Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. DLRLC
- Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. DLRLC
- [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209. DLRLC
-
etimologie:
- démoraliser DEX '09 DEX '98 DN