DEGRADARE, degradări, s. f. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.

degradare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 65/26 / V: desg~, disg~ / Pl: ~dări / E: degrada] 1 Dezonorare. 2 Punere a unei persoane într-o situație de inferioritate nemeritată Si: degradat¹ (2), desconsiderare, (înv) degradație (2). 3 Disprețuire. 4-6 Deposedare a unei persoane (de un rang social sau) de un titlu (și trecere într-un rang mai mic) Si: degradat¹ (4-6), (înv) degradație (4-6). 7-8 (Destituire a unei persoane dintr-o funcție sau) trecere într-o funcție inferioară Si: degradat¹ (7-8), (înv) degradație (7-8). 9 (Mil) Pedepsire prin luarea gradului Si: degradat¹ (9), (înv) degradație (9), (îvr) degradarisire, degradeluire. 10 (Îs) ~ civică Sancțiune care constă în suspendarea unor drepturi cetățenești. 11-13 Decădere fizică (morală sau materială) Si: degradat¹ (11-13) (înv) degradație (4-6). 14-17 Pierdere de către un sistem tehnic, un corp, un obiect, un material a (însușirilor sau) aspectului inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: degradat¹ (14-17), (înv) degradație (13-16), deteriorare, stricare, uzare. 18 Pierdere a fertilității unui teren agricol Si: degradat¹ (18), (înv) degradație (18). 19 (Agr; îs) ~a solului Totalitate a schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină pierderea fertilității acestora. 20 (Glg; îs) ~a terenului (sau terenurilor) Proces prin care suprafața unui teren este puternic fragmentată și stratul de sol fertil este în cea mai mare parte îndepărtat. 21 (Înv) Slăbire treptată a intensității luminii Si: degradat¹ (21), (înv) degradație (19). 22 (Înv) Decolorare treptată Si: degradat¹ (22), (înv) degradație (20).

DEGRADARE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.

DEGRADARE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. 1. Înjosire. Ar fi o degradare pentru un ofițer să ia apărarea unui automutilat. CAMILAR, N. I 349. 2. (Mil.) Pedeapsă prin luarea gradului. Încheiam bilanțul sinistru al acestei petreceri, ca un general înfrînt și fugărit, promis degradării și exilului. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. ♦ (Jur.) Degradare civică = pierderea drepturilor cetățenești în urma unei sentințe infamante. 3. Procesul de schimbare spre rău; decădere, deteriorare, ruinare. Capitaliștii și moșierii au ținut gospodăriile țărănești într-o stare de înapoiere tehnică ce prezenta cele mai diverse și mai tipice forme de degradare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. ♦ (Tehn.) Modificarea calităților unui bun material, astfel încît acesta să fie mai puțin valoros. ♦ Micșorarea valorii agricole a unui sol, a unui teren. Orice deținători de terenuri supuse eroziunilor și degradărilor produse de ape și inundațiilor sînt obligați să ia măsuri pentru protejarea lor. B. O. 1953, 101. ♦ (Min.) Degradarea zăcămintelor = micșorarea valorii zăcămintelor (petrolifere etc.) în urma unei exploatări neraționale.

DEGRADARE s.f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradație. ◊ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălțimii reliefului prin acțiunea distructivă exercitată de agenți geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].

degradare f. 1. destituire infamantă: degradare militară; 2. slăbire treptată de lumină, de culori; 3. Jur. stricare: ameliorarea și degradarea unui imobil; 4. fig. înjosire.

*degradáre f. Destituire infamantă (maĭ ales în armată). Stricăcĭune făcută de om saŭ de timp uneĭ construcțĭunĭ. Schimbare insensibilă, succesivă și continuă a colorilor, a umbreĭ în pictură. Fig. Înjosire.

degrada [At: HELIADE, O. II, 37 / V: (înv) desg~, (reg) ~rădea, (îvr) ~răda, ~rădi, desgrăda / Pzi: ~dez și (înv) ~rad / E: fr dégrader, lat degradare] 1 vt (C.i. oameni) A dezonora. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) pune într-o situație inferioară nemeritată Si: a (se) desconsidera. 4 vt A disprețui. 5-7 vt (C.i. oameni) A deposeda (de un rang social sau) de un titlu (și a trece într-un rang mai mic). 8-9 vt (C.i. oameni) (A destitui dintr-o funcție sau) a trece într-o funcție inferioară. 10 vt (Mil) A pedepsi prin luarea gradului Si: (îvr) a degradarisi, a degradelui. 11-12 vtr A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare de decădere. 13-16 vr (D. sisteme tehnice, obiecte, materiale) A pierde (însușirile sau) aspectul inițial (prin acțiunea agenților fizici sau) prin folosință îndelungată Si: a se deteriora, a se strica, a se uza. 17 vt (Subiectul sunt agenții fizici) A distruge în timp. 18 vr (D. terenuri agricole) A deveni neproductiv. 19 vt (Înv; c.i. lumină) A slăbi treptat în intensitate. 20 vt (Înv; c.i. culori) A se decolora treptat.

degrăda vtr vz degrada

degrădea vtr vz degrada

degrădi vtr vz degrada

desgrada vtr vz degrada

desgradare sf vz degradare

desgrăda vtr vz degrada

disgradare sf vz degradare

dizgrădare sf vz degradare

DEGRADA, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. Și nașterea-mi în ochii iubiți ai degradat... Bastard ți-ai numit fiul pe care l-ai creat! MACEDONSKI, O. I 252. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului. ◊ Refl. pas. Fig. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase: era peste putință a se degrada, fără nici un motiv plauzibil, Ploieștii, Buzăul ori Călărașii. CARAGIALE, O. II 183. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere; a se strica, a se deteriora, a se ruina, a-și pierde calitatea; (despre un teren) a deveni neproductiv.

DEGRADA vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].

DEGRADA vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) defertiliza^[1]. (< fr. dégrader, it. degradare) corectat(ă)

A SE DEGRADA mă ~ez intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare

A DEGRADA ~ez tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare

degradà v 1. a destitui dintr’un grad, dintr’o demnitate; 2. fig. a înjosi: vițiul degradă.

*degradéz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dégrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoĭ de grad, destituĭ (maĭ ales în armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: mașina se degradează. Fig. Înjosesc: vițiu te degradează.

degradare (desp. de-gra-) s. f., g.-d. art. degradării; pl. degradări

degradare (de-gra-) s. f., g.-d. art. degradării; pl. degradări

degradare s. f. (sil. -gra-) → gradare

degrada (a ~) (desp. de-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. degradez, 3 degradează; conj. prez. 1 sg. să degradez, 3 să degradeze

degrada (a ~) (de-gra-) vb., ind. prez. 3 degradează

degrada vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradez, 3 sg. și pl. degradează

DEGRADARE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.

DEGRADARE s. 1. dărăpănare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. deteriorare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 3. deteriorare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 4. depreciere. (~ unei mărfi perisabile.) 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. înjosire, umilire, (înv.) degradație. (Munca nu e o ~.)^[1]

DEGRADA vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.

DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (O marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)

degradare, (engl.= degradation) 1. (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit și alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresivă a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri → afanitice în calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-dantă). Ant. agradare. (N.A.)

DEGRADÁRE (< degrada, după fr. dégradation) s. f. 1. Acțiunea de a (se) degrada. 2. Înjosire. 3. (Dr.) D. militară = pierderea gradului în armată, excluderea din rândurile ei și interzicerea de a purta însemnele gradului sau decorații ca urmare a săvârșirii unor fapte grave, pedepsite de legea penală. 4. Modificare a calităților unui sistem fizic sau tehnic, ale unui material etc. care duce la scăderea valorii acestuia dintr-un anumit punct de vedere (ex. d. zăcămintelor petrolifere în urma unei exploatări neraționale, d. cărbunilor stocați un timp îndelungat etc.). ◊ Degradarea energiei = scăderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transformări ireversibile care conduc la creșterea entropiei. ◊ (CHIM.) Reacție de d. = reacție prin care se realizează o rupere (desfacere) controlată a legăturilor chimice din molecula unui compus organic. Degradarea polimerilor = proces ireversibil constând în modificarea compoziției și structurii polimerilor naturali și sintetici, sub acțiunea unor factori din mediul de prelucrare și/sau utilizare, care se reflectă defavorabil în proprietățile legate de valoarea lor de întrebuințare. 5. (AGR.) Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină scăderea fertilității acestora. Degradarea terenurilor = îndepărtare totală sau parțială a stratului de sol, ca urmare a eroziunii de suprafață, a alunecărilor de teren, a acțiunii torenților ș.a. Este foarte puternică în reg. cu roci friabile și cu versanții abrupți, fiind favorizată de despăduriri, pășunatul excesiv, aratul în lungul pantei etc. Degradarea mediului = proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorat interacțiunii om-mediu sau unor cauze naturale (inundații, erupții vulcanice etc.).