degerat¹ sn [At: POENARU, Î. 31/5 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~uri / E: degera] 1-7 Degerare (1-7).

degerat², ~ă a [At: PETROVICI, P. 256/7 / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ați, ~e / E: degera] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) Amorțit din cauza frigului. 2 Cu degerături. 3 Pătruns de frig. 4 Înghețat². 5 (D. plante) Ofilit de ger. 6 (D. legume și fructe) Degradat din cauza gerului. 7 (Pfm; îe) A nu face (sau a nu plăti, înv, a nu ajunge) (nici cât) o ceapă ~ă (rar, două cepe ~e) A nu valora nimic. 8-9 (Pfm îe) A nu da (pe cineva sau pe ceva) nici (cât pe) o ceapă ~ă (sau nici două cepe ~e) A considera (pe cineva sau ceva) lipsit de (valoare sau) importanță. 10 (Îae) A disprețui. 11 (Îe; reg) A mânca o ceapă ~ă A nu izbuti într-o afacere. 12 (Îae; reg) A nu duce la bun sfârșit o misiune. 13 (D. pământ) Întărit de ger. 14 (Îvr; d. apă) Înghețat².

DEGERAT, -Ă, degerați, -te, adj. (Despre părți ale corpului) Inflamat, amorțit de ger. Picioare degerate. ♦ (Despre oameni și animale) Cu degerături; înghețat. ♦ (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. [Oamenii] își descărcau cartofii degerați pe drum. DUMITRIU, N. 199. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) (nici sau cît) o ceapă degerată v. ceapă.

DEGERAT ~tă (~ți, ~te) v. A DEGERA. ◊ A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cât) o ceapă ~tă a nu avea nici o valoare; a nu valora nimic. /v. a degera

degera vi [At: CORESI, EV. 364 / V: (reg) dig~, digira / Pzi: deger, și (înv) deager, 3, 6 ~eară și ~ează / E: ml *degelare] 1 (D. ființe sau părți ale corpului) A amorți din cauza frigului. 2 A suferi o degerătură. 3 A-i fi cuiva foarte frig. 4 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva măduva-n oase (sau în ciolane) (de frig) A suferi rău de frig. 5 A îngheța. 6 (D. plante) A se ofili din cauza înghețului. 7 (D. legume și fructe) A se degrada din cauza gerului. 8 (D. suprafața solului) A se întări din cauza înghețului. corectat(ă)

digera² v vz degera

digerat² sn vz degerat¹

digerat⁴, ~ă a vz degerat²

digira v vz degera

digirat¹ sn vz degerat¹

digirat², ~ă a vz degerat²

DEGERA, deger, vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. îngheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula. ◊ Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (degerături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat. ▭ Degeră cartofii în pivniță! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

A DEGERA deger intranz. 1) (despre ființe) A căpăta iritații sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorți de frig; a îngheța. 3) (despre plante, legume) A-și pierde calitățile și puterea de germinație, fiind atins de ger. /<lat. degelare

degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE].

*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele.

degera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deger, 3 degeră; conj. prez. 1 sg. să deger, 3 să degere

degera (a ~) vb., ind. prez. 3 degeră

degera vb., ind. prez. 1 sg. deger, 3 sg. și pl. degeră

DEGERAT adj. înghețat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)

DEGERAT adj. înghețat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)

DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul câmpului.)

DEGERA vb. a îngheța. (A ~ în mijlocul cîmpului.)

degera (deger, degerat), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig).

a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.