2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEGAJAT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. – V. degaja.
DEGAJAT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre oameni și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări; nestânjenit, nonșalant. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. – V. degaja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
degajat2, ~ă [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ați, ~e / E: degaja] 1 a (D. mirosuri) Împrăștiat în atmosferă. 2 a (D. lumină) Radiat. 3 a (D. căldură) Emanat. 4 a (D. substanțe chimice) Răspândit în mediu. 5 a (D. gaze) Eliminat în cursul unei reacții chimice. 6 a (Fig) Eliberat de ceva care îi împiedica libertatea mișcărilor. 7 a (Fig) Eliberat de o obligație, răspundere. 8-9 a, av (Fig; d. oameni) (Care este) liber în mișcări Si: dezinvolt. 10-11 a, av (Fig; d. manifestări ale oamenilor) (Care se produce) cu naturalețe Si: firesc. 12 a (Fig; d. idei, sentimente) Dedus dintr-o operă, dintr-un fapt. 13 a (Spc; d. obiecte depuse ca gaj) Retras. 14 a (Fig; d. făgăduieli) Luat înapoi. 15 a (D. drumuri) Deblocat. 16 a (D. artere) Descongestionat. 17 a (D. terenuri) Curățat. 18 a (D. obstacole) înlăturat2. 19 a (Teh; d. piese) Curățat de surplusul de material. 20 a (Spt; d. minge) Îndepărtat de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 21 a (Spt; d. floretă) Desprins de floreta adversarului. 22 a (Aht; d. coloane sau pilaștri) Situat în apropiere de un zid și detașat de acesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
degajat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degaja] 1-10 Degajare (1-3,6-8,11-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJAT, -Ă, degajați, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; (despre persoane și gesturile lor) cu mare libertate în mișcări, nestînjenit. Am salutat... căutînd să am un aer cît mai degajat. CAMIL PETRESCU, U. N. 162. A fost degajată în joc, replicele sigure, interpretarea bună. ARDELEANU, D. 83. Madam Piscopesco, cu un gest degajat, ne poftește în salonul cel mare, la ceai. CARAGIALE, O. II 134. 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid, puțin depărtat de acesta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJAT, -Ă adj. Liber în mișcări, nestînjenit. [După fr. dégagé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJAT, -Ă adj. liber în mișcări, nestingherit, dezinvolt. (după fr. dégagé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEGAJAT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care vădește libertate în mișcări și în comportament; dezinvolt. /v. a degaja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*degaját, -ă adj. (fr. dégagé). neîmpedecat, liber, fără sfială: aer, purtare degajată. Adv. În mod degajat: a vorbi degajat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEGAJA, (1) pers. 3 degajă, (2, 3, 4) degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. – Din fr. dégager.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
degagea vtr vz degaja
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
degaja [At: BARASCH, I. N. 13/16 / V: ~agea / Pzi: ~jez și 3, 6 ~ajă / E: fr dégager] 1-2 vtr (D. miros) A (se) împrăștia în atmosferă Si: a exala. 3-4 vtr (D. lumină) A (se) răspândi. 5-6 vtr (D. căldură) A emana. 7-8 vtr (D. substanțe chimice) A (se) răspândi în mediu. 9-10 vtr (D. gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reacții chimice. 11-12 vtr (Fig) A (se) elibera de ceva care împiedică mișcarea liberă. 13-14 vtr (Fig) A (se) debarasa de o obligație, de o răspundere. 15 vr (Fig; d. idei, sentimente) A reieși dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 vt (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 vr A-și lua cuvântul înapoi Si: a se dezice. 18 vt (C.i. străzi) A debloca. 19 vt (C.i. străzi) A descongestiona. 20 vt (C.i. terenuri) A curăța. 21 vt (C.i. obstacole) A înlătura. 22 vt (Teh; c.i. piese) A curăța de surplusul de material. 23 vt (Spt; c.i. mingea) A îndepărta de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 24 vt (La scrimă; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 și: degajă] – Din fr. dégager.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ Refl. A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (Chim.) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. ◊ Refl. (Numai la pers. 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (Tehn.) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absol. sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – Prez. ind. pers. 3 și: degajă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJA vb. I. tr. 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanație, a exala, a răspîndi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-și desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. dégager].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJA vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ◊ (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. dégager)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEGAJA se degajă intranz. (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spații tot mai mari; a se răspândi; a se propaga. /<fr. dégager
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEGAJA ~ez tranz. 1) A face să se degajeze; a exala; a emana. 2) (gaze) A elimina dintr-o combinație chimică. 3) (artere de comunicație) A elibera de obstacole (pentru a repune în circulație); a debloca. 4) (persoane) A scuti de o obligațiune. 5) (terenuri, piese) A elibera de surplusul de materiale (pentru a înlesni lucrările ulterioare). 6) sport (mingea) A trimite cât mai departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. /<fr. dégager
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
degajà v. 1. a produce o emanațiune: plantele degajează noaptea acid carbonic; 2. a-și lua cuvântul înapoi: m’am degajat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*degajéz v. tr. (fr. dégager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg: l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja bĭurou (la care s’a grămădit lumea). Emit: criniĭ degajează un miros foarte plăcut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
degajat adj. m., pl. degajați; f. sg. degajată, pl. degajate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 1 sg. degajez, 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 1 sg. să degajez, 3 să degajeze; ger. degajând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, imperf. 3 pl. degajau; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degajeze; ger. degajând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
degaja vb., ind. prez. 1 sg. degajez, 3 sg. și pl. degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. degajeze; ger. degajând („a răspândi, a emana” și: ind. prez. 3 sg. degajă; conj. prez. 3 sg. și pl. degaje)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
degaja (ind. prez. 3 sg. și pl. degajează, 1 pl. degajăm, ger. degajînd)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
degajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEGAJAT adj. 1. v. liber. 2. v. liber. 3. v. deblocat. 4. v. natural.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEGAJAT adj. 1. liber. (Are mîna ~.) 2. liber, nestînjenit. (Mișcări ~.) 3. deblocat. (Drumurile sînt ~.) 4. dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEGAJA vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEGAJA vb. 1. a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ din strînsoare.) 4. a debloca, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A se ~ de un musafir nedorit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
degaja (-jez, -at), vb. – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. Fr. dégager. – Der. degajat, înv. (dezinvolt; nepăsător); degajament, s. n., din fr. dégagement.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT203) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
degajat, degajatăadjectiv
- 1. Eliberat de o îndatorire, de un obstacol. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: eliberat
- 1.1. (Despre oameni și gesturile lor) Cu mare libertate în mișcări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezinvolt nestingherit nestânjenit nonșalant
- Am salutat... căutînd să am un aer cît mai degajat. CAMIL PETRESCU, U. N. 162. DLRLC
- A fost degajată în joc, replicele sigure, interpretarea bună. ARDELEANU, D. 83. DLRLC
- Madam Piscopesco, cu un gest degajat, ne poftește în salonul cel mare, la ceai. CARAGIALE, O. II 134. DLRLC
-
-
- 2. (Despre o coloană sau un pilastru) Situat în apropierea unui zid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- degaja DEX '09 DEX '98 DN
degaja, degaj / degaja, degajezverb
- 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Unele ape minerale degajă un miros special. DLRLC
- Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. DLRLC
- 1.1. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desprinde
- Un miros plăcut se degajă din flori. DLRLC
-
- 1.2. A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A degaja șoseaua. DLRLC
- [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
-
- 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 4.1. (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. DEX '09 DEX '98 DN
-
- 5. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. DN
etimologie:
- dégager DEX '09 DEX '98 DN