8 definiții pentru deflagrant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFLAGRANT, -Ă, deflagranți, -te, adj. (Despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagrație. – Din fr. déflagrant.
DEFLAGRANT, -Ă, deflagranți, -te, adj. (Despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagrație. – Din fr. déflagrant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
deflagrant, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr déflagrant] (D. combustibili sau explozivi) Care are proprietatea de a arde intens prin deflagrație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLAGRANT, -Ă adj. (Rar) Care are proprietatea de a produce o ardere cu explozie și zgomot. [< fr. déflagrant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFLAGRANT, -Ă adj. care produce ardere cu explozie și zgomot. (< fr. déflagrant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFLAGRANT ~tă (~ți, ~te) (despre explozive) Care provoacă deflagrație; provocator de deflagrație. /<fr. déflagrant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deflagrant (desp. de-fla-grant) adj. m., pl. deflagranți; f. deflagrantă, pl. deflagrante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deflagrant (de-fla-grant) adj. m., pl. deflagranți; f. deflagrantă, pl. deflagrante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deflagrant adj. (sil. -fla-) → flagrant
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-fla-grant
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deflagrant, deflagrantăadjectiv
- 1. (Despre un combustibil sau un exploziv) Care arde prin deflagrație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- déflagrant DEX '09 DEX '98 DN