deflagrație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflagration] 1-2 Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau) cu scântei, care se propagă cu viteză relativ mică Si: deflagrare (4-5) Vz detonație. 3 (Îe) ~ mondială Război mondial.

DEFLAGRAȚIE, deflagrații, s. f. (Tehn.) Ardere explozivă care se propagă, cu viteză relativ mică, prin mediul care arde.

DEFLAGRAȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].

DEFLAGRAȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)

DEFLAGRAȚIE ~i f. tehn. Ardere însoțită de explozie și de degajare de căldură. [Art. deflagrația; G.-D. deflagrației; Sil. -ți-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, ~onis

deflagrațiune sf vz deflagrație

DEFLAGRAȚIUNE s.f. v. deflagrație.

deflagrație (desp. de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagrația (desp. -ți-a), g.-d. art. deflagrației; pl. deflagrații, art. deflagrațiile (desp. -ți-i-)

deflagrație (de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagrația (-ți-a), g.-d. art. deflagrației; pl. deflagrații, art. deflagrațiile (-ți-i-)

deflagrație s. f. (sil. -fla-gra-ți-e), art. deflagrația (sil. -ți-a), g.-d. art. deflagrației; pl. deflagrații, art. deflagrațiile (sil. -ți-i-)