8 definiții pentru decorticator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECORTICATOR, decorticatoare, s. n. Mașină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea (1). – Decortica + suf. -tor.
DECORTICATOR, decorticatoare, s. n. Mașină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea (1). – Decortica + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decorticator sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: decortica + -tor] Mașină cu ajutorul căreia se efectuează decorticarea (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECORTICATOR s.n. Mașină folosită pentru decorticarea boabelor unor plante (cerealiere, leguminoase sau oleaginoase). [Pl. -oare. / < decortica + -tor, cf. engl. decorticator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECORTICATOR s. n. mașină de decorticat. (< engl. decorticator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECORTICATOR ~oare n. Mașină pentru decorticarea boabelor de cereale. /a decortica + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decorticator s. n., pl. decorticatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decorticator s. n., pl. decorticatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decorticator s. n., pl. decorticatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decorticator, decorticatoaresubstantiv neutru
etimologie:
- Decortica + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN