DECÁDĂ, decade, s.f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. ♦ (Urmat de determinări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive dedicată unui eveniment sau unei activități de seamă. Decada cărții. 2. Deceniu. – Din fr. décade.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de claudia, 22 Jun 2004 | Greșeală de tipar

DECÁDĂ s. deceniu. (În ultima ~.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

decádă s. f., g.-d. art. decádei; pl. decáde
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

DECÁD//Ă ~e f. 1) Perioadă de zece zile consecutive (consacrată unor manifestări speciale sau unui eveniment deosebit). 2) Perioadă de zece ani consecutivi; deceniu. 3) tehn. Grupare de zece elemente omogene ale unui sistem. /<fr. decade
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

DECÁDĂ s.f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. 2. Grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. [< fr. décade, cf. it. decade, lat. decas, gr. dekas].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 30 Apr 2006 | Greșeală de tipar

DECÁDĂ s. f. 1. perioadă de zece zile consecutive. 2. grupare de zece elemente identice ale unui sistem tehnic. ♢ reunire de zece cărți, de zece capitole etc. 3. deceniu. (< fr. décade)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar

DECĂDEÁ, decád, vb. II. Intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De⁴- + cădea (după fr. déchoir). Cf. it. d e c a d e r e.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de claudia, 27 Jun 2004 | Greșeală de tipar

DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. v. corupe.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A decădea ≠ a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăși, a se dezvolta
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

decădeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decád, 1 pl. decădém; conj. prez. 3 sg. și pl. decádă; ger. decăzând; part. decăzút
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A DECĂDEÁ decád intranz. 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

decădeá (decád, decăzút), vb. – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa. Format de la cădea pe baza fr. déchoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadență, s.f.; decadentism, s.n.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 20 Jul 2007 | Greșeală de tipar

DECĂDEÁ vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ♢ A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [P.i. decád. / < de- + cădea, după it. decadere].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 30 Apr 2006 | Greșeală de tipar

DECĂDÉA vb. intr. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ♢ a se deprava. o (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după it. decadere)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar