2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBRANȘARE, debranșări, s. f. Acțiunea de a debranșa și rezultatul ei. – V. debranșa.
DEBRANȘA, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBRANȘA vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débrancher)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debranșare (desp. de-bran-) s. f., g.-d. art. debranșării; pl. debranșări corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*debranșare (-de-bran-) s. f., g.-d. art. debranșării; pl. debranșări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debranșa (a ~) (desp. de-bran-) vb., ind. prez. 1 sg. debranșez, 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 1 sg. să debranșez, 3 să debranșeze; ger. debranșând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*debranșa (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 3 să debranșeze; ger. debranșând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debranșa vb. → branșa
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
debranșare, debranșărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a debranșa și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
- debranșa DEX '09
debranșa, debranșezverb
etimologie:
- débrancher DEX '09 MDN '00