2 intrări
15 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Adesea fig.) Destrăbălare, dezmăț. – V. deșănța.
deșănțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: deșănța] (Înv) Destrăbălare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘĂNȚA, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșănța vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ~țez / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișănța v vz deșănța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DEȘĂNȚA mă ~ez intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșănțare (înv., rar) s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșănțare s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșănțare s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșănța (a se ~) (înv., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă deșănțez, 3 se deșănțează; conj. prez. 1 sg. să mă deșănțez, 3 să se deșănțeze; imper. 2 sg. afirm. deșănțează-te; ger. deșănțându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!deșănța (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșănța vb., ind. prez. 1 sg. deșănțez, 3 sg. și pl. deșănțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEȘĂNȚARE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșănțare s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
deșănțare, deșănțărisubstantiv feminin
- 1. Destrăbălare, dezmăț, dezordine. DEX '09 DLRLCsinonime: destrăbălare dezmăț dezordine
- Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354. DLRLC
-
etimologie:
- deșănța DEX '09
deșănța, deșănțezverb
- 1. A se destrăbăla. DEX '09sinonime: destrăbăla dezmăța
etimologie:
- deșănțat DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.