2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DATORAT, -Ă, datorați, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație. ♦ (Ieșit din uz) Din cauza, din pricina. [Var.: datorit, -ă adj.] – V. datori.
datorat, ~ă [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: datora] 1 (D. bani sau bunuri materiale) Care trebuie restituită. 2 a (D. obligații morale sau legale) Care trebuie îndeplinit. 3 (D. recunoștință) Cuvenit2. 4 Care este provocat de ceva. 5 Care se explică prin ceva. 6 Care este cauzat de ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORAT, -Ă adj. v. datorit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DATORAT, -Ă adj. v. datorit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un împrumut) Care trebuie înapoiat. 2) Care se cuvine; necesar de a fi îndeplinit; cuvenit. [Var. datorit] / v. a datora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DATORA, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Prez. ind. și: datoresc. Var.: (înv.) datori vb. IV] – Din dator.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORI vb. IV v. datora.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORI vb. IV v. datora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DATORI vb. IV v. datora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORIT, -Ă adj. v. datorat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datora [At: ANON. CAR. / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: dator] 1 (Fșa) vt A avea de restituit cuiva o sumă de bani sau un bun material. 2 vt A avea o datorie morală (sau legală) față de cineva. 3 vt (Pex) A trebui să fie recunoscător cuiva. 4 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A fi provocat de... 5 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A se explica prin... 6 vrp A avea drept cauză.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datori vtr vz datora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datorit, ~ă a vz datorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORA, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Var.: datori vb. IV] – Din dator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DATORIT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorat, -ă adj.] – V. datori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DATORA, datorez, vb. I. (Și în forma datori; construit cu dativul) 1. Tranz. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «la», indicînd o instituție bancară) A fi dator, a avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva. Datorește o sumă de bani la bancă. ▭ Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. ◊ Fig. Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. 2. Tranz. A fi obligat (cu ceva față de cineva), a avea o datorie morală (față de cineva), a trebui să mulțumești cuiva pentru ceva. Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Refl. unipers. (Mai ales în forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză. Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. ◊ Tranz. A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. – Variantă: datori, datoresc, vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORIT, -Ă, datoriți, -te, adj. (Și în forma datorat) 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit, dat (cuiva), cu care ești dator (cuiva). Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544. 2. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală. Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28. 3. (Construit cu dativul) Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. ♦ (Numai în forma datorită; cu valoare de prepoziție) a) Mulțumită, grație. Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150. b) Din cauza, din pricina. A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222. – Variantă: datorat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DATORA ~ez tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea în posesie purtând obligația morală de recunoștință (cuiva). ~ cuiva viața. [Var. a datori] /Din dator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DATORA se ~ează intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
datorì v. a fi dator în bani: nu-ți datoresc nimic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
datorésc v. tr. (d. dator). Îs dator: a datori un franc la pitar saŭ pitaruluĭ. Îs obligat: datorim patriiĭ viața. – Și datorez (ca îndatorez).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!datora1 (a ~) (a avea o datorie) vb., ind. prez. 1 sg. datorez, 3 datorează; conj. prez. 1 sg. să datorez, 3 să datoreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
datora2 (a se ~) (a avea drept cauză)/(înv.) datori (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datorează/se datorește, imperf. 3 pl. se datorau/se datoreau; conj. prez. 3 să se datoreze/să se datorească; ger. datorându-se/datorindu-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
datora1 (a ~)/(înv.) datori1 (a ~) (a avea o datorie materială sau morală) vb., ind. prez. 3 sg. datorează/datorește, imperf. 3 sg. datora/datorea; conj. prez. 3 să datoreze/să datorească; ger. datorând/datorind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*datora2 (a se ~)/(înv.) datori2 (a se ~) (a avea drept cauză) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datorează/se datorește, imperf. 3 sg. se datora/se datorea; conj. prez. 3 să se datoreze/să se datorească; ger. datorându-se/datorindu-se
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
datora/datori vb., ind. prez. 1 sg. datorez/datoresc, 3 sg. și pl. datorează/ 3 sg. datorește, imperf. 3 sg. datora/datorea; conj. prez. 3 sg. și pl. datoreze/datorească; ger. datorând/datorind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
datorit/datorat adj. m., pl. datoriți/datorați; f. sg. datorită/datorată, pl. datorite/datorate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DATORAT adj. debitor. (Sumă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DATORAT adj. debitor. (Sumă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATORIT adj. v. cuvenit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DATORIT adj. cuvenit. (Respectul ~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAXIMA DEBETUR PUERO REVERENTIA (lat.) datorăm copilului cel mai mare respect – Iuvenal, „Satirae”, XIV, 4. Părinții își îndeplinesc îndatoririle de educatori ferindu-l pe copil să vadă sau să audă gesturi sau vorbe necuviincioase.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Maxima debetur puero reverentia (lat. „Cel mai mare respect îl datorăm copilului”) – Versul acesta, al 47-lea, desprins dintr-o satiră a lui Iuvenal (a XIV-a), face parte din pasajul în care se spune că nimic din ceea ce poate supăra văzul sau auzul nu trebuie să calce pragul casei unde se află un copil. Deci înțelesul versului, ajuns zicală, este că trebuie să ferim copilul de vorbe urîte, de obiceiuri rele ș.a.m.d. – întocmai sau încă și mai mult decît ne impun buna-cuviință și respectul față de maturi. Cuvintele acestea (poate cele mai afectuoase și condescendente ce-au ieșit de sub pana necruțătoare a causticului satiric latin) au căpătat astăzi, cînd se acordă cea mai mare atenție creșterii și educației copiilor, o actualitate și o aplicare care le dă adevărata strălucire. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
datorat, datoratăadjectiv
- 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544. DLRLC
- 1.1. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuvenit
- Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. DLRLC
- Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28. DLRLC
-
-
- 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. DLRLC
- 2.1. Cu valoare de prepoziție, în forma datorită: grație, mulțumită. DEX '09 DLRLC
- Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. DLRLC
- Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150. DLRLC
-
- 2.2. Din cauza, din pricina. DEX '09 DLRLC
- A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222. DLRLC
-
-
etimologie:
- datori DEX '98 DEX '09
datora, datorez / datori, datorescverb
- 1. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensiune, un bun; a fi dator cuiva ceva. DEX '09 DLRLC
- Datorește o sumă de bani la bancă. DLRLC
- Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. DLRLC
- Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. DLRLC
- Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. DLRLC
-
- 2. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. DLRLC
- Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. DLRLC
-
- 3. A avea drept cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. DLRLC
- Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. DLRLC
- Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. DLRLC
- Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. DLRLC
- A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. DLRLC
-
etimologie:
- dator DEX '98 DEX '09