2 intrări
17 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dantelat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: dantela] 1 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este împodobit cu dantelă (1). 2 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confecționat din dantelă (1) Si: (reg) spițărat. 3 (Pan) Care prezintă neregularități (crestături, sinuozități sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ♦ Cu marginile dințate ca o dantelă. La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*dantelát, -ă adj. (fr. dentelé). În formă de dantelă. Dințat: foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dantela vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 sg. și pl. dantelează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dantelat, dantelatăadjectiv
- 1. Împodobit cu dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spițărat
- Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. DLRLC
- 1.1. Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. DLRLC
- În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263. DLRLC
-
-
etimologie:
- dantela DEX '98 DEX '09
dantela, dantelezverb
- 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
-
etimologie:
- denteler DEX '09 DEX '98 DN